Pentru toţi românii Iaşul este unul dintre cele mai importante centre culturale din ţară, un oraş unde s-au născut poate cele mai importante evenimente ce au conturat România aşa cum o ştim noi astăzi. Însă mulţi dintre noi, ieşenii, am uitat să respectăm şi să valorificăm această latură a oraşului. Printre cei care au făcut acest lucru se pare că sînt şi consilierii judeţeni PSD şi PNL care au pus cultura pe ultimul loc în lista priorităţilor.

Iată un exemplu recent: Academia Româna, filiala Iaşi, una dintre cele mai prestigioase instituţii din ţară, riscă să rămînă sub cerul liber din cauza acestor consilieri judeţeni care şi-au pierdut puterea de discenămînt şi blochează orice proiect de hotărîre, indiferent de repercusiuni. În urma unor revendicări, Academia Romană a pierdut o serie de terenuri şi clădiri, de unde şi solicitarea instituţiei de a concesiona un imobil de la Consiliul Judeţean pe care să-l reabiliteze şi folosească în următorii ani. Solicitarea este firească în condiţiile în care instituţia centrală are doar cîteva filiale în ţară, iar una dintre acestea fiind la Iaşi, tocmai pentru că Iaşul este un centru cultural.

Să nu judecăm însă cu două jumătăţi de măsură. Pe deoparte, să iasă Gheorghe Nichita şi Relu Fenechiu şi să laude Iaşul, să îi atribuie valenţele unui oraş cultural, să accepte şi să-i laude tradiţia, iar pe cealaltă parte consilierii judeţeni subordonaţi lor să saboteze o instituţie care nu este altceva decît parte a culturii pe care cei doi lideri o promovează.

Scuzele şi argumentele oferite de către consilierii PSD şi PNL nu sînt încărcate de veridicitatea şi convingerea necesară să ne facă să înţelegem că nu este vorba doar de o decizia impusă de liderul de partid care a explicat clar că orice proiect trebuie atacat. Academia Română nu are nici o treabă cu lupta politică, iar această instituţie emblemă pentru Iaşi nu trebuie să cadă victima disputelor politice. Din păcate, pînă în prezent, consilierii judeţeni USL nu au făcut altceva decît să lovescă în Academia Română, din dorinţa clară de a lovi în conducerea CJ. Sper că pînă mîine, cînd subiectul va fi repus pe masă consilierilor, aceştia să îşi revizuiască punctul de vedere, să lase la o parte interesele proprii şi să aibă puterea să ia o hotărîre pozitivă în legătură cu acest subiect, fără să urmeze orbeşte directivele date pe linie de partid.

După aproape o săptămînă de circ mediatic, în care useliştii au ţinut să ne aducă aminte că au onoare, că nu mai pot intra într-un Parlament infestat de PDL şi că demisia este singura opţiune care să le mîngîie orgoliul, am constatat că apele s-au liniştit. Sau mai bine zis, au îngheţat şi o dată cu ele şi useliştii cu demisiile în mînă.

Tot după o săptămînă în care au descoperit că ar putea fi cei mai fraieri – citat pur liberal – membrii acestei alianţe unite dintr-un impuls pur demagogic şi populist au descoperit că este mai bine să gîndească înainte de a deschide gura.

Useliştii au început să se întreacă în măsuri populiste, în care nici măcar ei nu mai cred. Încercarea PSD-ului de a drege busuiocul şi de a încerca să scoată cămaşa pe unde se poate după declaraţiile înflăcărate ale PNL arată faptul că unitatea promovată de către ei este departe de a fi reală.

Nu şi-a făcut nimeni iluzia că toţii membrii alianţei vor da fuga să îşi scrie demisia, smulgîndu-şi pixurile din mîna unul altuia, pentru a putea fi primii pe lista demisionarilor de onoare.

Surprinzător este faptul că şi-au permis această greşeală. Au demonstrat faptul că iseliştii mai întîi deschid gura şi apoi gîndesc. Declaraţiile lor au arătat faptul că au trecut peste un amănunt important – Constituţia. Este greu de crezut faptul că, în calitate de politicieni, nici unul dintre toţi cei care au ieşit în presă şi au făcut astfel de declaraţii nu cunoaşte Constituţia. Se poate întîmpla unui om simplu, care nu are tangenţă cu ea. Dar nu unui politician.

Atunci, gestul şi declaraţiile lor sunt cu mult mai grave. Au făcut declaraţii mincinoase cu bună credinţă, mergînd pe un populism dus la extrem, pe o propagandă mincinoasă, sperînd să incite şi mai mult oamenii şi să pară că sunt cu sufletul alături de ei.

Unul dintre cei care s-a bătut cu pumnul în piept şi a anunţat că se află printre primii care îşi va da demisia nu a fost nimeni altul decît primarul Nichita. Simţind că este momentul potrivit să deschidă gura şi se arate preocupat de problemă, Nichita a anunţat că el personal, va fi cel care va înainta şefilor USL propunerea ca parlamentarii opoziţiei să îşi de-a demisia.

Se pare că mintea primarului a început să funcţioneze abia în cursul Sfintei  Zile de Vineri – cea cu mintea de apoi, cînd a anunţat că membrii USL nu vor mai demisiona şi că a ajuns la concluzia că ideea nu este una tocmai una bună. Mai mult, se pare că primarul a apucat să citească şi Constituţia.

Astfel că, aşa cum mă aşteptam de la bun început, demisiile au întîrziat să apară şi probabil nu vor veni nici de acum înainte. Dar mă aştept să fim bombardaţi cu declaraţii care vor spune că demisiile nu mai sînt o opţiune, în condiţiile în care poporul doreşte altceva şi că USL va fi oricînd gata să le depună, dacă oamenii vor cere asta.

Însă, ceea ce puţini au reuşit să remarce, este diplomaţia şi înclinarea USL-istilor spre negociere: dacă nu demisionaţi nu discutăm şi nu găsim rezolvare la această situaţie. Declaraţie pur uselista, fără a da celui din fata posibilitatea de a comunica şi de a găsi o soluţie împreună la această situaţie extrem de dificilă pentru noi toţi.

Într-un dialog există cel puţin doi parteneri de discuţie. Altfel se cheamă dictatură.

În pofida informaţiilor vehiculate pînă la acest moment, atît eu cît şi colegii mei din PDL Iaşi am fost în Piaţa Unirii, din respect pentru această sărbătoare şi pentru ieşenii care au ieşit în stradă să marcheze ziua de 24 ianuarie. Am fost alături de oameni, aşa cum am făcut-o în fiecare an. I-am ascultat, m-am prins în Hora Unirii şi am sărbătorit cea mai importantă zi a noastră, a ieşenilor. Lucrurile au fost mai mult decît normale, indiferent de modul în care unii încearcă să prezinte evenimentele zilei de astăzi.

Totuşi, cu o singură excepţie. Cu toate că a fost angrenajul Prefecturii, Consiliului Judeţean şi al Primăriei de a avea discursuri care să cinstească şi să respecte sărbătoarea dedicată Unirii Principatelor Române  şi chiar dacă discursul primarului Nichita s-a încadrat cît de cît în nota de sărbătoare, nu am putut să nu remarcăm uslaşii aduşi din teren care au fluierat orice parte a evenimentului – fie că a fost vorba de depunerea de coroane, de discursul Prefectului sau de orice alt moment petrecut în Piaţa Unirii. Acest lucru arată faptul că înţelegerea şi cuvîntul dat de PSD şi PNL durează pînă la primul colţ de stradă.

Faptul că au fost persoane care cu fluierul au dat tonul manifestaţiilor nepotrivite pentru această zi, arată lipsa de respect faţă de un moment care ar trebui să aducă cinste Iaşului. 24 ianuarie trebuie să ne aducă aminte de faptul că istoria s-a făcut la Iaşi şi că noi, ca şi ieşeni, trebuie să tratăm cu respectul necesar una dintre cele mai importante pagini din istoria românilor. Este momentul în care, deopotrivă, trebuie să ne aducem aminte de unde am plecat şi să ne îndreptăm atenţia şi către România zilei de mîine.

24 ianuarie nu trebuie să fie un moment confiscat politic, unde cu ajutorul unor oameni aduşi din teren să fie pîngărită adevărata semnificaţie a acestei zile, o lecţie de istorie importanţă mai ales pentru oamenii politici care trebuie să se raporteze la miză reală a politici actuale pentru români şi pentru România.

Am speranţa că unitatea şi solidaritatea sînt cu mult mai importante pentru romani decît tensiunile şi dezbinarea ce ne îndepărtează în aceste momente. Cred cu tărie că atunci cînd demagogia nu va mai fi arma preferată a unor politicieni şi atunci cînd patriotismul va fi un sentiment care va veni natural, din noi, şi nu stimulat de diverse argumente efemere, vom reuşi singuri să curăţăm Piaţa Unirii de cei care de multe ori nu ştiu de ce sînt acolo.

Abia atunci vom putea sărbători cu toţii, fie că sîntem PDL, USL sau UNPR, împreună cu românii, zilele importante din istoria poporului român, de bunăvoie şi cu inima plină.

Ceea ce face USL în aceste zile nu se poate chemă decît un circ ieftin acompaniat de o demagogie dusă la extrem. Primul şi cel mai clar exemplu care îmi poate susţine punctul de vedere este convocarea venită din partea grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL din Camera Deputaţilor şi Senat care au solicitat organizarea unei şedinţe comune a Parlamentului, în perioada 23 -24 ianuarie.

Contrar celor spuse pînă în prezent de către membrii USL, iniţiativa de a ne întruni în Parlament cu ocazia zilei de 24 ianuarie şi de a nu participa la evenimentele din stradă, aşa cum s-a întîmplat an de an, nu a fost a noastră, a parlamentarilor PDL. Solicitatea a venit în mod expres din partea celor de la PSD şi PNL. Orice declaraţie care afirmă contrariul este falsă, iar membrii USL care susţin că ne-am ferit şi am solicitat în mod intenţionat această şedinţă dau dovadă de ipocrizie. Acest lucru se poate demonstra uşor, negru pe alb, prin intermediul solicitării făcute către preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, semnate de către liderii grupurilor parlamentare în cauză.

Poate că scopul acestei convocări a fost în mod direct de a ne ataca printr-o metodă ieftină – de a-şi chema colegii în Parlament că mai apoi să-i arate cu degetul şi să spună că locul lor nu este la şedinţa extraordinară, ci lîngă oamenii de care au fost alături an de an la evenimentele dedicate zilei de 24 ianuarie. În această situaţie pot spune cu tărie că acest demers este unul condamnabil, lipsit de orice etică, dar care nu-i va putea păcăli pe romani.

USL nu face altceva decît să legifereze o alinta a unor partide care întotdeauna au avut scopuri comune, care s-au avut mereu aproape, unite numai din dorinţa de a-şi creşte capitalul electoral. Ceea ce vedem astăzi arată clar că singurul scop al USL este încercarea de a scoate de la guvernare PDL, prin orice metodă, şi fără un program viabil care să contribuie la modernizarea, reformarea şi stabilizarea din punct de vedere economic şi financiar a României.

Am speranţa că oamenii încă mai pot face diferenţa între un guvern responsabil, capabil să îşi asume răspunderea pentru deciziile luate, chiar dacă au fost nepopulare sau nu, mai mult decît necesare pentru păstrarea unui echilibru într-un haos financiar, şi între politica ieftină dusă de o categorie politică orbită de dorinţa obţinerii puterii. USL continua să investească timp şi energie în acuzaţii nefundamentate, în atacuri fără acoperire, într-un ritm necontenit, să ne decredibilizeze în fata Uniunii Europene şi să menţină în viaţă o stare de neîncredere care nu îşi are rostul.

Din păcate, în spatele retoricii nu se ascunde decît o demagogie care a atins cote maxime, care nu se concentrează decît pe preluarea puterii şi care maschează lipsa unui program de guvernare coerent, care să redreseze economia şi să împiedice România să se alinieze trendului descendent semnalizat în ultima perioadă de către ţările din Europa.

Preluand o parte din declaratiilor sefilor sai si crezand ca ofera solutia perfecta pentru rezolvarea situatiei critice in care ne aflam, primarul Nichita a declarat astazi ca va propune conducerii USL retragerea tuturor senatorilor si deputatilor din Parlament, sustinand ca “este singurul demers democratic prin care actuala putere poate fi fortata sa plece de la guvernare” si ca doar astfel se va putea ajunge la alegeri anticipate.

Numai ca, spre deosebire de mai marii sai, Nichita nu a formulat bine declaratia si nu a inteles sau nu a vrut sa citeasca pana la sfarsit vorbele USL-istilor sefi.

Democratia nu a fost niciodata punctul forte al primarului. Asta o stim cu totii din modul in care sunt organizate si tinute sedintele Consiliului Local. Faptul ca nici pana la momentul de fata, Nichita nu a inteles cum sta treaba cu democratia se poate observa lejer din modul in care sunt organizate sedintele, din modul in care se pregateste documentatia necesara, din timpul pe care acesta il acorda consilierilor locali pentru a se putea familiarize cu toate hartiile, din modul in care se respecta, sau nu, termenul legal pentru convocarea sedintelor si lista poate continua, caci democratia este departe de a fi respectata inainte, in timpul si dupa sedintele de Consiliul Local.

Toate aceste demersuri, menite sa ii irite si sa ii incurce pe consilierii locali arata cat de mult intelege Nichita democratia, atunci cand nu o confunda cu dictatura. Binenteles, denota si cat de bun strateg se crede Nichita.

Daca tot a prezentat cea mai buna solutie pentru aceste momente, grele pentru toti, si daca tot doreste sa isi deschida un muzeu al municipalitatii, poate Nichita ar trebui sa il transforme intr-un obiectiv dedicat privatizarilor ratate al PSD.

Ar avea mai multi vizitatori, mult mai multe exponate si indicatii vaste si variate pentru fiecare dintre ele: dupa privatizarea PSD a … si-au pierdut locul de munca …. de romani; dupa privatizarea PSD a ….. au fost darmate zeci de constructii; dupa privatizarea PSD a ….s-au piedut milioane Euro in favoarea …..;

Fiecare e liber sa completeze cum doreste, optiunile sunt extrem de variate.

Nemultumirea oamenilor care isi striga necazurile si suferinta, printre singurii indreptatiti sa faca acest lucru, nu trebuie confundata cu nevoia unor oameni politici de a calca peste ei si de a se folosi de incidentele din strada pentru a-si atinge scopurile.

Cei care speculeaza acum momentul au uitat demult sa mai faca ceva pentru cei care acum se afla in strada, actiunile lor de cele mai multe ori punand bete in roata unei evolutii firesti pe timp de criza.

P.S:  Declansarea alegerilor anticipate nu se poate face decat in doua cazuri, asa cum prevede Constitutia: “după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură” – art. 89.

Mai simplu de inteles, preşedintele este indreptatit sa recurga la dizolvarea Parlamentului, doar daca sunt indeplinite doua conditii: Legislativul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

In cazul de fata, nu este valabila nici una dintre cele doua conditii.

De asemenea, Regulamentul Camerei Deputatilor mentioneaza: “Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri, moţiuni simple, mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice în prezenţa majorităţii deputaţilor, conform prevederilor prezentului regulament”, art. 85.

Concluzia: daca USL se retrage din Camera Deputatilor si din Senat nu se ajunge automat la alegeri anticipate. Ipoteza mentionata astazi de Nichita nu este viabila si mai ales, nici unul dintre sefii USL nu va fi de acord cu acest demers.

Declaratia acestuia este un demers pur populist si fara substanta.

În una din multele deplasări pe care le-am făcut în Republica Moldova, la Chişinău am descoperit statuia lui Petru Movilă, mitropolit al Kievului şi fiu de domnitor al Ţării Româneşti. M-a impresionat, recunosc, să văd statuia unui alt înaintaş român în Republica Moldova. În apropiere este Muzeul de Istorie din Chişinău. Aşa că am intrat să-l vizitez şi surprizele s-au ţinut lanţ. Pe un perete al muzeului trona un imens arbore genealogic al lui Petru Movilă (şi nu fac referire la persoana mea). Am fotografiat afişul cu gîndul că, o dată întors în ţară, să studiez mai în amănunt acest arbore genealogic. În acel moment a apărut o doamnă care, văzîndu-mă interesat de afiş, m-a invitat într-o încăpere alăturată. Şi din nou surpriză. Pe pereţi am descoperit mai multe panouri mari cu arborii genealogici ai marilor dinastii româneşti şi cu detalii incredibile. Un adevărat cult al istoriei româneşti. O adevărată recunoştinţă faţă de cei care au clădit şi întărit neamul românesc. În România nu am descoperit de mult o astfel de manifestare a dragostei faţă de înaintaşii neamului. Dacă întrebi mulţi tineri din ziua de azi cine a fost Matei Basarab sau cînd a domnit Alexandru Ioan Cuza vei obţine, în cel mai bun caz, o ridicare nepăsătoare din umeri.

Moldovenii de peste Prut ne-au dat încă o dovadă de ce înseamnă să respecţi şi să preţuieşti amintirea înaintaşilor noştri. De altfel, mi-am propus să iniţiez un proiect de lege prin care Ministerul Educaţiei să realizeze un manual de educaţie civică şi patriotică care să cuprindă toate personalităţile marcante şi evenimentele deosebite din istoria poporului nostru, marcate distinct faţă de cele din manualul de istorie. Avem cu ce ieşi în faţa Europei şi a lumii, avem cu ce ne mândri, dar ne lipseşte, deocamdată, conştiinţa naţională. Poate ar trebui să luăm exemplul de la românii de peste Prut.

dinastiile domnesti in Tara Romaneasca si Tara Moldovei

Sa nu incepem reformarea sistemului medical dand medicilor mai mult de munca decat e nevoie.

Cateva mii de oameni au iesit in ultimele zile in strada, ca sa apere desfiintarea SMURD-ului, desi nimeni nu a intentionat asa ceva. Nici Ministrul Sanatatii, nici Guvernul si cu atat mai putin Presedintele nu au de gand sa desfiinteze SMURD-ul. Si atunci, de ce protesteaza acesti oameni?

Faptul ca USL a chemat oameni in strada, prin diverse mijloace de comunicare, si faptul ca au transformat un miting public intr-un miting electoral arata foarte clar faptul ca aceasta alianta pune frana unei reforme mai mult decat necesare, a unui sistem medical bolnav.

Insa, reforma nu se face in strada. Reforma se face la masa discutiilor, alaturi de specialisti, de oameni competenti, de reprezentanti ai Ministerului Sanatatii si mai ales si alaturi de medici si pacienti – care pana la urma reprezinta centrul atentiei noastre.

Luptele de strada nu isi au rostul si nu fac altceva decat sa alimenteze orgoliul USL-istilor si sa le foloseasca propriilor interese. Prin actiunile initiate in ultimele zile, USL si-a aratat adevarata fata, de Unitate Speciala de Lupta in strada, inlocuind, asa cum ne-a obisnuit si pana acum, ideile si dialogul cu pumnul neputintei.

Contrar dorintelor lor, dezbaterile si dialogul reprezinta unica modalitatea prin care sistemul de sanatatate poate fi reformat intr-un mod corect si eficient.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca avem nevoie de o lege noua. Este nevoie de sange proaspat care sa revigoreze un sistem care se afla in moarte clinica.

Cu totii am ajuns in spitale si stim ca este loc si de mai bine. Mult mai bine. Exemple pozitive avem destule si este usor sa aratam cu degetul spre alte tari, intrebandu-ne de ce la noi nu se poate. Raspunsul este ca se poate, numai ca in timp, cu rabdare, dupa ce discutam, dezbatem, cream diverse variante de lucru. Pe cea mai buna o consideram baza unui sistem medical competent.

Proiectul de lege necesar pentru remodelarea sistemului medical trebuie sa aiba in vedere doua prioritati: pacientii si medicii. Chiar daca forma initiala a legii poate crea unele nemultumiri, proiectul poate fi perfectat cu ajutorul modificarilor si completarilor ulterioare, in asa fel incat sa completeze cerintele si necesitatile celor doua verigi, care pana la urma reprezinta sistemul medical.

Cu totii simtim nevoia unui sistem medical performant, a unor medici profesionisti pe mana carora ne putem incredinta viata, a unor spitale la standarde decente, dar asta nu inseamna ca violenta este cea mai buna varianta pentru a ne impune punctul de vedere. Indiferent de circumstante, de masuri sau de nevoi.

Iaşul s-a mîndrit întotdeauna nu numai cu personalităţile marcante care au devenit embleme ale României, dar şi cu profesionişti şi specialişti în multe domenii. Oameni capabili să ocupe funcţii reprezentantive în cadrul ministerelor şi care pot dovedi că se pricep foarte bine la ceea ce este de făcut.

Începînd din anul 2004, ca vicepreşedinte şi membru al Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaţilor am promovat şi susţinut profesioniştii ieşeni pentru ca aceştia să ocupe funcţii bine poziţionate în structurile Ministerului Sănătăţii. Din 2005, cu susţinere atît din partea mea cît şi a colegilor din PD la acea vreme, Vasile Cepoi a devenit preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), apoi secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii. Şi s-a dovedit că propunerea a fost foarte inspirată. Actualul şef al Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi este, la ora actuală, unul dintre cei mai mai buni specialişti în domeniul sistemului de sănătate publică pe care îi are Iaşul. Iar acest lucru s-a văzut clar pînă acum. În toate funcţiile ocupate la Bucureşti, Vasile Cepoi a dovedit că este profesionist.

În contextul în care se preconizează o nouă reformă în sistemul de sănătate, Iaşul poate veni aşadar cu o ofertă serioasă. Şi aceasta este Vasile Cepoi. Sigur, nu contest faptul că în ţară sînt mulţi specialişti, experţi sau manageri care s-ar descurca, dar pledez pentru Vasile Cepoi deoarece este recunoscut pentru calităţile pe care le deţine şi este unul dintre oamenii capabili să facă faţă noilor schimbări din sistemul românesc de sănătate.

Şedinţele de Consiliu Judeţean Iaşi au devenit faimoase pentru schimburile de replici dintre Constantin Simirad şi consilierii săi. Adunările nu sînt lipsite de contre, replici dure, ironii şi contradicţii care uneori stîrnesc zîmbete, alteori indignare. Nici o şedinţă de CJ nu este una liniştită, iar a doua zi presa relatează, uneori cu umor alteori cu aciditate, modul în care consilierii judeţeni şi preşedintele au căzut sau nu de acord asupra unui punct de pe ordinea de zi.

În schimb, şedinţele Consiliului Local rar se termină în aceeaşi notă, puţini fiind consilieri locali care pot să îşi impună punctul de vedere în faţa unui primar ca Nichita care adoptă o atitudine dictatorială.

Un mic exerciţiu de imagine este necesar, mai ales după o şedinţă de Consiliu Judeţean cum a fost cea de astăzi. Cum ar decurge oare şedinţele de Consiliu Local dacă Nichita ar trebui să stea la masă cu cei care sînt astăzi consilieri judeţeni şi cum ar fi şedinţele de Consiliu Judeţean dacă Simirad ar sta la masă cu cei care sunt consilieri locali.

Un mic schimb de consilieri… Şi cum s-ar descurca Nichita dacă ar trebui să îi înfrunte, şedinţa de şedinţă, pe consilierii judeţeni care stau în jurul lui Simirad ca ghirlanda în jurul bradului?

Concesionarea CET Iaşi SA a fost una dintre deciziile tîrzii luate de primarul în funcţie. Soluţia luată în cazul termocentralei ieşene ar putea fi aplicată cu succes şi în cazul altor societăţi care încă mai sînt în subordinea administraţiei locale, adică direct în mîinile lui Nichita. Una ar fi CSMS. Concesionarea clubului de fotbal ar putea fi o soluţie şi pentru defuncta Poli Iaşi, jucăria – încă – preferată a primarului. Dacă a mers la CET, de ce nu s-ar aplica cu succes şi la CSMS? Rezultatele ar putea fi benefice şi ar apărea la scurt timp după ce lui Nichita i s-ar interzice accesul pe stadion sau ar putea fi primit doar la peluză, şi acolo păzit – măsură absolut necesară şi stipulată încă în primele puncte ale contractului de concesionare.

Finanţarea fotbalului de la bugetul local nu este întotdeauna o greşeală, dar la Iaşi s-a demonstrat faptul că echipa este, aproape întotdeauna, o jucărie electorală pe care Nichita o foloseşte după bunul lui plac. Singura soluţie de salvare a fotbalului ieşean este privatizarea, aşa cum s-a întîmplat în cazul CET Iaşi SA. Găsirea unui investitor privat, capabil să susţină echipa ieşeana şi să o aducă din nou în Liga I este cea mai bună variantă, aşa cum se întîmplă cu toate echipele de prima ligă din oraşele mari: Sibiu, Timişoara, Cluj şi, de ce nu, chiar Mediaş. În schimb, la Iaşi, Nichita pompează bani în mod constant într-o echipă de fotbal care nu mai are succese de multă vreme, nici o tradiţie, nici un palmares şi a fost abandonată şi de suporteri.

Ca alternativă, mai poate fi viabilă şi varianta unui investitor privat care să poată colabora, cu implicare şi susţinere minimă de la autorităţile locale şi judeţene. Nimeni nu spune însă că implicarea administraţiei locale nu este potrivită, dar fotbalul nu poate fi susţinut doar din bani publici. Indiferent de modalitatea de colaborare, implicarea primarului şi finanţarea unei echipe de fotbal din bani publici trebuie menţinută la cote minime.

Totuşi, pînă cînd realizează Nichita că cea mai bună soluţie pentru CSMS este să-şi ia mîna de pe echipă şi să aplice aceaşi reţetă ca în cazul CET-ului, fac o ofertă greu de refuzat pentru mulţi ieşeni: să îl concesionăm pe primar, pe o perioadă nedeterminată, principalul criteriu de selecţie al ofertelor fiind cel mai mic preţ. Licitaţia este deschisă pentru oricare alt oraş din ţară.

Aşteptăm ofertele!