Cu mai bine de 150 de ani în urmă, Bucureştiul făcea o mulţime de promisiuni frumoase Iaşului. Pe vremea aceea, se punea la cale, de minţile luminate ale epocii, “mica unire” ce avea să-i adune pe moldoveni şi munteni într-o singură Ţară. Dar pentru că românii din Ţara de Sus se temeau că, odată unirea înfăptuită, Moldova şi Capitala ei vor fi marginalizate, Bucureştiul se angaja solemn să nu uite Iaşii.

S-a vorbit atunci de mai multe instituţii centrale, de prim rang, care urmau să funcţioneze la Iaşi, de sume importante alocate culturii moldoveneşti, precum şi de o atenţie permanentă îndreptată spre toate problemele cotidiene ale ieşenilor. Aproape nici una dintre aceste promisiuni nu a fost respectată. Până şi ocuparea fotoliului patriarhal de către Mitropolitul Moldovei, după moartea Patriarhului, este considerată acum doar o simplă cutumă ce poate fi oricând ignorată.

Astăzi, dacă ne uităm la cele două capitale – eu încă îmi revendic dreptul de a numi Iaşul capitală – care în urmă cu 150 de ani aveau aproximativ aceeaşi populaţie, descoperim o discrepanţă uriaşă. În 1859,  Iaşul întrecea Bucureştiul la toate capitolele, dar a  fost lăsat de-a lungul anilor si până astăzi mult în urma actualei Capitale a României. Statul ultracentralizat a mers într-o singură direcţie. Provincia i-a interesat tot mai puţin pe conducătorii României.

Am recurs la tot acest preambul gândindu-mă la şedinţa de guvern ce se ţine zilele acestea la Iaşi. Mutarea Executivului, chiar şi pentru o zi în cea mai săracă regiune a UE nu poate decât să ne bucure şi să ne dea unele speranţe. Regiunea Nord-Est este ultima în ce priveşte dezvoltarea din multe puncte de vedere. Şi aceasta pentru că, în ultimii 20 de ani, guvernanţii au

promis multe, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Foarte des, promisiunile au fost lansate chiar în Iaşi şi nu mă refer doar la Manifestul pentru Dezvoltarea Moldovei inventat de mai multe ori de PSD. Şi nici măcar la promisiunea PNL că Iaşul va deveni culturală europeană în 2012.

A venit vremea ca tot efortul de modernizare a României să pornească de la periferie spre centru. Doar aşa, avem şanse de a reintra cu fruntea sus în istorie. Prezenţa la Iaşi a Cabinetului Boc este un semn pozitiv, dar noi, ieşenii, dorim ca urmările acestei şedinţe să fie pozitive pentru noi toţi.

În urmă cu 150 de ani, idealul elitei din Ţările Române era unirea tuturor românilor într-un singur stat. Care este, în acest moment, idealul românilor?