Nu-mi plac găştile. Orice gaşcă are ceva clandestin şi imoral. Când gaşca pătrunde în politică, fie că vorbim de politica de la centru fie de cea din teritoriu, te aştepţi întotdeauna la surprize neplăcute. O gaşcă funcţionează după regulile haitei. Cu două deosebiri esenţiale: 1. Gaşca nu luptă pentru supravieţuire, ci pentru căpătuire, şi 2. Masculul Alfa, şeful, nu este detronat de unul mai tare decât el, ci lasă gaşca moştenire unuia mai slab, care a ştiut să i se bage sub piele. Abia după aceea, din postura de lider, „moştenitorul” îşi arată colţii. Şi îi îndepărtează pe foştii parteneri, pentru a-şi forma el însuşi propria gaşcă. Eventual, la momentul potrivit, îl muşcă de fund chiar pe fostul şef, ca să arate cum stau lucrurile. Şi pentru a indica tuturor care este zona cea mai importantă, dar şi cea mai vulnerabilă, a membrilor unei haite.

Spiritul de gaşcă ţine clasa politică pe loc, pentru că formează indivizi obedienţi şi nu caractere puternice. Nu de haite avem nevoie pentru a fi câştigători. Eu votez pentru echipă. Cine este cu mine?