Un zid pentru Adrian Nastase

Umorul poate fi o problema. Si eu am acum o problema cu umorul…mai ales al politicienilor. Dar inca nu stiu daca am o problema cu umorul meu sau cu umorul celorlalti. Pana de curand m-am considerat o persoana cu un bun simt al umorului. In general lumea din jurul meu rade, ii fac pe oameni sa se simta bine. Si mai important decat orice, consideram ca am umor de calitate. Umor fin, umor ironic, umor inteligent. De o bucata de vreme nu ma mai amuza foarte multe glume. Glume facute de foarte multi oameni, la care alti foarte multi oameni rad cu gura pana la urechi. Toate aceste glume nu ma fac nic macar sa zambesc. Le consider infantile, uneori proaste alteori foarte simple, nereusite, grobiene. Si incep sa ma intreb daca am eu o problema sau multi oameni nu stiu ce-i aia o gluma buna. Poate am inceput sa imi pierd eu simtul umorului, ceea ce ar fi foarte grav.
Cu totii am trait in viata momente penibile. Si cu siguranta o sa mai traim multe altele. Momentele penibile sunt provocate de mai multi factori. De prostia noastra, de intamplare, de confuzie, de nestinta, de dorinta de bravada sau de cauze naturale. Iar ultima cauza este cea mai nevinovata dar care pe mine ma face sa ma simt extrem de prost si mi-a oferit momente crunte in viata mea. Si vorbesc aici de penibilul pe care-l simti cand cineva se afla intr-o situatie penibila. Adica “ti-e rusine de rusinea lui”.
Umorul lui Nastase reuseste a ma face sa ma simt penibil. De ce? Nu ma multumeste pe mine, mi-am pierdut simtul umorului sau efectiv m-am tampit si nu mai inteleg o gluma?! Dar poate problema nu e la mine…

….locul lui Nastase Adrian e in strada… caci el este “dintre noi, printre noi, pentru cine stie cine…”… “gaurile” din buzunarele romanilor ramin specialitatea domniei sale….la fel ca si ouale – moi si limpezi ! Cit despre ziduri, case si eutanasieri numai de bine…. si binisor !!!