Cunosc judeţul Iaşi pe dinafară. Am fost şi în cel mai mic cătun. În multe comune din Iaşi, dar şi din alte judeţe ale Moldovei şi nu numai, se trăieşte ca în urmă cu o sută de ani. Aproape trei sferturi din localităţile mediului rural nu au canalizare şi sunt încă destule care nu au apă curentă. Drumurile sunt proaste, multe şcoli stau să se dărâme, iar în multe sate cabinetele medicale lipsesc. Dar cel mai supărător este faptul că, de la un an la altul, suprafaţa de teren necultivat creşte. La fel creşte şi numărul asistaţilor social. Deşi Uniunea Europeană alocă sume foarte mari pentru dezvoltarea mediului rural, primarii nu ştiu de aceste sume, nu pot sau pur şi simplu nu vor să atragă aceşti bani. Pe câţiva i-am întrebat de ce. Au dat din umeri. Eu cred că şansa României constă într-o agricultură performantă care să dea de muncă oamenilor de la ţara, dar şi materie primă de calitate industriei. Avem nevoie de un program naţional de sprijinire a agriculturii cât mai repede. Eu cred că de aici trebuie pornit dacă vrem să ne mai revenim vreodată.