Fie din imposibilitatea asigurării unei finanţări echilibrate, fie din încăpăţînare, ambiţii şi orgolii politice nefondate sau pur şi simplu din ignoranţă şi dezinteres, proiectele Iaşului sînt ţinute în loc. Din această cauză, ceea ce puţini observă sau refuză să realizeze este faptul că Iaşul stagnează, mai ales din punctul de vedere al investiţiilor străine. Nu mulţi sînt investitorii care se mai aventurează să prospecteze zona sau, dacă o fac, renunţ[ în scurt timp.

O evaluare simplă arata că Iaşul nu poate evolua fără un aeroport la standarde europene, fără o şosea de centură, fără o autostradă care să ne lege de Vestul ţării şi de ce nu, fără un spital regional de urgenţă, capabil să ofere servicii la un înalt grad de profesionalism şi siguranţa atît ieşenilor cît şi tuturor celor din zona Moldovei şi nu numai.

Mulţi cei care vor citi această frază pot spune că nu este nimic nou şi că toţi ieşenii cunosc, aprobă şi înţeleg necesitatea celor patru atuuri esenţiale pentru un oraş care ne poate oferi standardul de viaţă pe care toţi îl dorim pentru noi sau pentru copii noştri. Însă puţini înţeleg faptul că de multe ori realizarea acestora necesita răbdare şi fonduri semnificative care, mai ales în această perioadă, sînt dificil de atras. Se putea mai uşor în trecut, dar asta este o altă poveste…

O să fac referire aici direct la Spitalul Regional de Urgenţă. Un proiect de o astfel de anvergură nu poate fi creionat decît în prezenţa unui parteneriat public-privat, capabil să susţină o investiţie de acest gen. Din punctul meu de vedere aceasta este singura şi cea mai potrivită soluţie, în condiţiile în care sistemul medical actual şi aşa gîfîie. Susţinerea financiară a Spitalului Regional Iaşi doar din fondurile Guvernului ar reprezenta un pas greşit, în condiţiile în care suma necesară ridicării unui astfel de spital ar putea fi direcţionată cu succes către consolidarea, modernizarea, renovarea şi dotarea cu aparatura necesară a spitalelor deja existente. Spitale care, de multe ori, oferă condiţii la limită. Sau, la fel de bine şi pe cît posibil, aceşti bani ar putea reprezenta un plus la salariile angajaţilor din sistemul medical.

Aşa cum este menţionat şi în bugetul Ministerului Sănătăţii pentru anul viitor, susţinerea unui astfel de proiect numai din veniturile statului ar putea crea probleme unui sistem care abia face faţă cerinţelor actuale. Reprezentanţii Ministerului au subliniat faptul că din cauza contextului economic defavorabil şi lipsa resurselor financiare pentru investiţii, procesul de construire de spitale noi a fost amînat pentru perioada următoare. Foarte important este faptul că acest lucru nu înseamnă că proiectul spitalelor de urgenţă a fost abandonat. Pentru anul viitor au fost alocate fonduri semnificative pentru realizarea Planului Naţional privind spitalele şi a Planurilor regionale şi locale privind spitalele. Astfel că, la momentul oportun ,Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi va lua fiinţă. În aceste condiţii, susţin oportunitatea oferită de Ministerul Sănătăţii şi cred că varianta parteneriatului public-privat este cea mai indicată, deşi pînă la momentul de faţă, nici la Ministerul Sănătăţii şi nici la Prefectura Judeţului Iaşi nu a fost depusă nici o scrisoare de intenţie ce ar putea să contureze un potenţial investitor.

În ceea ce priveşte Aeroportul Iaşi, acest proiect sta în mîinile noastre, depinde sută la sută de noi, ieşenii. Toate demersurile sînt posibile atît timp cît ştim ce dorim să facem, cum dorim să arate proiectul final şi pe ce teren trebuie realizată investiţia. Indiferent de varianta de modernizare luată în calcul, fie că e bazată pe finanţare europeană, pe fondurile Guvernului sau pe concesionare, mai întîi trebuie făcute toate demersurile necesare pentru clarificarea situaţiei Aeroportului Iaşi. Cred că indiferent de varianta aleasă, viitorul partener va dori să fie pus în faţa unei situaţii clare, din toate punctele de vedere, care să îi permită să ridice un aeroport  nivelul unei aerogări internaţionale.

Şoseaua de centură este un proiect ce îşi urmează cursul, chiar dacă poate nu cel dorit sau indicat de către constructori, de către oamenii politici şi de către ieşeni. Binenteles, era de preferat o şosea de centură cu profil de autostradă, dar important este faptul că investiţia este în grafic şi că Guvernul a alocat toată suma necesară pentru finalizarea acesteia. Ministerul Transporturilor şi-a ţinut promisiunea faţă de ieşeni şi a tratat cu seriozitate acest proiect, care va fi dus la bun sfîrşit.

Nu în ultimul rînd, proiectul care a ridicat în ultimul timp destule semne de întrebare, respectiv cel al autostrăzii ce va lega Iaşul de Tg,. Mureş, va căpăta contur în următoarea perioadă. Aceasta investiţie stă doar în mîinile Guvernului, dar un pas înainte şi poate cel mai important este faptul că autostrada a fost prinsă în bugetul intern al Ministerului Transporturilor. În acest moment studiul de fezabilitate este în aprobare la minister şi se doreşte ca pînă la mijlocul anului viitor proiectul tehnic să fie gata. Astfel că, în 2013, se vor putea începe lucrările la autostrada către Tg. Mureş, aşa cum ne dorim cu toţii.

Proiectele Iaşului evoluează, deşi mulţi susţin contrariul sau acuză Guvernul că ne defavorizează. Nu susţin acest punct de vedere şi că cred că exemplul Institutului de Oncologie arata că Iaşul este prioritar. În ultimii doi ani s-au alocat aproape 230 milioane lei pentru finalizarea acestui proiect, poate cea mai importantă investiţie a Ministerului Sănătăţii din aceşti ani. În momentul de faţă, Institutul este aproape finalizat, pentru anul viitor în buget au mai fost prinse încă 113 milioane lei pentru ca instituţia să îşi poată deschide porţile fără alte probleme. În total, vor fi investite în acest proiect peste 343 milioane lei.

Nu în ultimul rînd, cred că puţini oameni politici înţeleg sau au capacitatea de a recunoaşte faptul că proiectele de o astfel de anvergură sînt greu de susţinut financiar. Este mai uşor să ieşi într-o conferinţă de presă să acuzi Guvernul de lipsa de interes şi să spui că nu s-a făcut asta sau cealaltă, decît să stai şi să cauţi un potenţial investitor care să vină la Iaşi şi să se arate dispus să investească zeci de milioane de euro sau să transformi aceste patru proiecte în material pentru viitoarea campanie electorală, profitînd lejer de ofurile şi nemulţumirile ieşenilor.