Ieri seară, după anunţul noului prim-ministru, în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu, am avut posibilitatea, cu toţii, să ascultăm la televizor punctul de vedere al opoziţiei legat de numirea ieşeanului într-o funcţie cheie. Am apreciat modul în care Ponta şi-a susţinut punctul de vedere: scurt şi la obiect. În schimb, modul furtunos şi deplasat în care Crin Antonescu a explicat de ce nu este de acord cu Mihai Răzvan Ungureanu pe postul de prim-ministru, perseverenta jenantă de a rămîne în centrul atenţiei cu de-a sila vorbind de decăderea morală a unei clase politice şi de exerciţii democratice călcate în picioare de actuala coaliţie, mă fac să atrag atenţia asupra unui fapt. Într-un discurs furios, cu accese repetate de isterie, liderul PNL a afirmat că noul premier nu a fost ales printr-un exerciţiu democratic. Luat de val, Crin Antonescu a uitat probabil că locul pe care acesta îl ocupă, momentan, de mare lider de partid, nu se datorează faptului că a fost ales de popor, prin vot direct.

Mai grav este că, spre deosebire de Ungureanu, Crin Antonescu a participat la un astfel de exerciţiu democratic, dar nu a fost ales. Mărturie stau alegerile parlamentare din 2008, cînd penelistul a intrat în Parlament pe uşa din dos, după redistribuire, pentru că nu a reuşit să cîştige votul democratic al oamenilor în colegiul în care a candidat. Astfel, exerciţiul democratic de care acesta a menţionat ieri, l-a scos din joc. Crin Antonescu a ajuns în Parlament nu datorită unui vot democratic, ci a unui calculator care l-a propulsat de pe locul II, pe cel cîştigător.

Dopaţi cu optimism şi un populism din cel mai ieftin în urma demisiei lui Boc, USL-ştii speră că vor rupe norii. Însă problema în momentul de faţă ţine total de alte chestiuni: deşi au cerut premier technocrat – ceea ce li s-a şi dat, au dat-o la întors şi au afirmat că vor începe o luptă pe viaţă şi pe moarte. Demagogie de doi lei, menţinută la rang de artă, în special de Crin Antonescu care o face însă într-un mod cel puţin defectuos, cusut cu aţă albă şi care miroase de la o poştă a confecţie electorală. Cert este că frustrarea şefilor USL-ştilor se va prelungi şi se va adînci pe măsură ce lucrurile vor evolua, iar cumpătarea, în discurs şi logică, va fi din ce în ce mai străină de minţile acestor politicieni aliaţi într-o uniune care are ca scop promovarea propriilor interese. Pînă la urmă, lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.