Cea mai importanta promisiune a primarului Gheorghe Nichita, care a cantarit intotdeuna greu in ochii alegatorilor, nu a fost respectata nicioadata. Primarul ales al Iasiului a promis, inca din 2004, ca va reusi sa scada pretului gigacaloriei, in asa fel incat iesenii sa isi permita sa achite facturile pe timp de iarna.

Dupa alti patru ani petrecuti pe scaunul de conducere din Palatul Roznovanu, primarul promitea din nou, in prag de campanie electorala ca va incerca, din nou, sa micsoreze pretul gigacaloriei. La acel moment, iesenii achitau 175 lei pe gigacalorie, unul dintre cele mai mari preturi din tara iar reabilitarea sistemului centralizat de incalzire era pe duca, CET Iasi SA abia trecand peste sezonul rece.

Dupa aproape 8 ani de mandat, iesenii primesc facturi de groaza, pretul gigacaloriei a crescut semnificativ iar CET-ul este in colaps. Totusi, primarul a realizat ca doar un investitor strategic poate sa repuna pe picioare sistemul de termoficare al orasului.

Nu putem sa nu ne aducem aminte cum, inainte de semnarea contractului cu Dalkia, Nichita promitea ca prezenta pe piata ieseana a operatorului care produce cea mai ieftina gigacalorie din Romania, de numai 124 lei, la Ploiesti, va reduce costurile de productie a gigacaloriei cu 30-35 la suta.

Afirmatiile primarului au fost demontate de timp. Astfel, iesenii au descoperit in propria factura ca trebuie sa scoata mai multi bani pentru plata acestora si ca nici un producator de energie din Romania nu produce si nu a produs gigacaloria la 124 de lei. La Ploiesti, asa cum se poate vedea din HCL 129/27.04.2011, Dalkia producea gigacaloria  197 de lei fara TVA, pret aproape de cel solicitat de aceasta firma in momentul cand au venit in Iasi. Dupa o luna s-au razgandit si au solicitat insa  265 de lei.

Astfel, primarul a reusit sa isi dinamiteze propria promisiune, intrarea Dalkiei in Iasi insemnand marirea pretului gigacaloriei de la 185 lei la 265 de lei.

Odata cu preluarea atributiilor CET Iasi, firma Dalkia pare a fi mostenit si metehnele sefilor centralei de termoficare, acuzati in dese randuri de lipsa de transparenta si deficiente de comunicare si umflarea facturilor.

Legea tacerii pare a fi una din regulile care stau la baza activitatii prestatorul francez, reprezentantii Dalkia uitand probabil faptul ca iesenii au dreptul de a primi informatii, nu doar obligatia de a plati, fara sa scrasneasca, ceea ce li se factureaza.

Secretomania etalata de noul operator a devenit evidenta inca din momentul negocierilor cu municipalitatea ieseana referitoare la preluarea serviciului de termoficare din oras iar dupa o luna mai tarziu, cand Dalkia a intrat efectiv in paine, oferind iesenilor agent termic, nici un reprezentant al societatii nu s-a sinchisit sa anunte oficial acest lucru.

La fel stau lucrurile si cu contractul dintre Primarie si Dalkia.

Cerut de toata lumea, actul de altfel unul public este pastrat si acum sub cheie, iar ca suspiciunile referitoare la lipsa de transparenta a societatii sa se transforme in convingerea ca Dalkia n-are nimic in comun cu notiunea de respect fata de clienti se vede in facturile emise de firma in lunile noiembrie si decembrie cand la valori pozitive a mediului ambient au aparut valori care au speriat consumatorii.

 

Pana in prezent, isenii nu au vazut  responsabilitate in privinta serviciilor publice la primarul Nichita.

Rezultatul se vede datorita prestatiei primarului Nichita, care prin lege are obligatii si responsabilitati clare in privinta serviciilor publice, deci, implicit si a serviciului de producere si furnizare a energiei termice.