Consider că da, încă mai sînt şanse pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din fostul combinat de utilaj greu. După o privatizare eşuată, în perioada guvernării Năstase, respectiv 2003, după mai multe tergiversări privitoare la retehnologizarea unităţii şi investiţii în mediu asumate de cumpărătorul Fortus, după rezilierea contractului de privatizare şi preluarea firmei de către AVAS, s-a ajuns, inevitabil, la situaţia reorganizării societăţii şi numirea unui administrator special de către instanţă.

Planul de reorganizare, întocmit în pripă de către lichidatorul numit, prevedea vînzarea unor active şi disponibilizarea personalului contractual. Deşi a fost contestat în instanţă planul de organizare, dar şi lichidatorul numit de judecător, firma desemnată cu reorganizarea Fortus a procedat la înstrăinarea mai multor active şi la disponibilizarea unui număr mare de salariaţi.

La această dată, instanţa a decis anularea planului de reorganizare, întocmirea altui plan şi prezentarea judecătorului în luna martie, precum şi numirea altui lichidator la societatea Fortus SA.

Societatea înregistrează debite către terţi, principalul creditor fiind statul, prin intermediul ANAF, cu aproximativ 80 % din datoriile firmei.

Există posibilitatea vînzării activelor Fortus SA, dar vînzarea se va face la un preţ derizoriu în condiţiile în care piaţa imobiliară a scăzut puternic, dezvoltatorii imobiliari aproape că au încetat activitatea, iar terenurile societăţii nu sînt amplasate într-o zonă de interes. În acest caz, statul nu ar avea decît depierdut. Fără a lua în calcul problema socială a celor aproape 1.000 de angajaţi şi familiile acestora.

Există şi posibilitatea declarării falimentului societăţii, caz în care statul nu ar cîştiga mai nimic.

Soluţia pe care o propun este în concordanţă cu legislaţia românească şi cea europeană, nu poate fi interpretată ca ajutor  de stat şi cred că ar aduce numai avantaje statului, atît financiare cît şi sociale.

Principalele active care contribuie la buna desfăşurarea a procesului tehnologic a SC Fortus SA se pot constitui într-un pachet care, la solicitarea principalului creditor, ANAF, şi cu votul acestuia la masa credală, poate fi ″dat în plată″, conform legislaţiei în vigoare, pentru acoperirea şi/sau stingerea debitului principalului creditor, adică ANAF. SC Fortus SA ar rămîne cu destule active şi terenuri care pot fi valorificate de lichidatorul desemnat de instanţă pentru îndestularea masei credale.

Odată ajuns în proprietatea ANAF, pachetul cu principalele active necesare desfăşurării activităţii de bază a firmei poate fi concesionat, conform legislaţiei în vigoare, pe bază de licitaţie sau de negociere directă, unui agent economic care desfăşoară aceeaşi activitate de bază ca şi SC Fortus SA. Concesionarea poate fi făcută pe o perioadă determinată de timp, cu plata unei redevenţe anuale către ANAF şi cu respectarea prevederilor legislaţiei privitoare la concesionarea unui bun.

Statul are posibilitatea astfel de a recupera datoria pe care o înregistrează SC Fortus SA la bugetul consolidat de stat şi sde rezolvă şi problema socială a salariaţilor, concesionarul avînd la dispoziţie forţă calificată de muncă.

Ar fi salvat astfel ultimul combinat de utilaj greu din ţară, combinat care mai deţine, încă, unele utilaje unicat în Europa.

Într-o zi a anului 2004, s-au gândit cei trei crai, AVAS, ANAF şi Justiţia, cum să facă ei pentru a jumuli averea statului. Bineînţeles că în interesul unor baroni. Şi atunci au pus în aplicare un plan diabolic. AVAS se făcea că „uită” să mai verifice contractele de privatizare sau ce se întâmplă după privatizare, ANAF aştepta ca firmele privatizate să acumuleze datorii şi cerea instanţei falimentul, iar Justiţia, oarbă cum este la noi, numea lichidatori acele firme agreate de unii baroni. Iar firmele de lichidare, după cum le este şi numele, lichidau tot. Vorba comisarului Moldovan: „Un fleac, m-au… lichidat”. Cei trei crai se băteau cu pumnul în piept că şi-au făcut datoria, băgând în buzunare comisioane grase, baronii locali erau mulţumiţi de câştigurile din lichidarea firmelor, iar poporul striga „Nu ne vindem ţara”. Totul a mers ca pe roate, iar consecinţele se simt şi acum. Ce alt exemplu mai concludent pentru ieşeni ar fi decât societatea Fortus? În ciuda sesizărilor venite din partea SRI şi a altor instituţii, fostul APAPS nu s-a ostenit nicio secundă să verifice bonitatea cumpărătorului, Metalexportimport. Mai mult, i-a vândut Fortus cu o sumă de râsul curcilor: aproape 600.000 dolari, plătibili în tranşe anuale. După semnarea contracului de vânzare-cumpărare, fostul APAPS, devenit AVAS, s-a făcut că plouă în legătură cu monitorizarea prevederilor din contract. S-a ajuns astfel ca Fortus să acumuleze datorii imense de pe urma jafului pus la cale de acţionarul majoritar. Când aproape să expire perioada de graţie, Metalexportimport a fost cumpărată de  o firmă de apartament. Era momentul când societatea ieşeană ajunsese financiar la fundul sacului. Aşa că s-a cerut falimentul firmei. Printre creditori şi ANAF, care de altfel încercase de câteva ori, fără succes, să vândă unele clădiri ale societăţii. Justiţia şi-a spus imediat cuvântul, numind firma de lichidare. Nu una, ci două, aşa cum au cerut-o interesele. Iar ANAF, ca şi creditor principal, şi-a dat avizul pentru jefuire. „Nu ne vindem ţara, o furăm”. Asta e reţeta îmbogăţirii pe seama statului. Urmează să fie cunoscuţi baronii care vor profita de dezmembrarea singurului combinat care a mai rămas în funcţiune în Iaşi.

Ma asteptam ca, odata sosit la Iasi, Mircea Geoana sa-si asume responsabilitatea politica pentru privatizarile esuate din plan local, privatizari facute in perioada 2000-2004, sub atenta supraveghere a PSD. S-a dovedit inca o data, de parca ar mai fi fost necesar, faptul ca liderul PSD se face ca ploua cand vine vorba despre “erori” ale partidului pe care il calauzeste acum. A venit la Iasi pentru a promite marea cu sarea, ca doar a inceput campania electorala. A va aminti, domnule Geoana, despre toate “succesele” privatizarii PSD-iste ar insemna pierderea timpului, pentru unii chiar pretios. Dar nu pot trece cu vederea marile “succese”, pentru ca au lovit greu in ieseni.

Va spune ceva societatea Terom? Poate ca ati auzit discutandu-se despre ea printre colegii de partid, chiar din gura fostului dumneavoastra sef, Ion Iliescu. Este vorba despre una din cele mai prestigioase firme din industria firelor si fibrelor sintetice, privatizata, in 2002, prin metoda PSD. Adica vanduta sustinatorilor doctrinei partidului. Privatizarea a fost facuta sub atenta supraveghere a avocatei Marieta Anastesescu, vecina fostului premier Adrian Nastase. Firma ieseana a fost oferita pe tava fratilor Nanaa, apropiati ai lui Ion Iliescu. Din fructele privatizarii Terom s-au infruptat si alti apropiati ai PSD: Andrei Panaitescu, Antonie Iorgovan, Ion Solcanu. Ce au facut fratii Nanaa? Au supt cat au putut, dupa care au dat bir cu fugitii. De abia in 2005 a fost reziliat contractul de privatizare. Rezultatul “succesului? Aproape 3000 de oameni someri, active vandute pe pret de nimic, 41 de hectare de teren pierdut de statul roman.

Dar societatea Nicolina “ring a bell for zou”, domnule fost ambasador in SUA? Un alt “succes” al privatizarilor PSD din vara anului 2002. Nici 2 ani nu au trecut de la privatizare si Nicolina a intrat in colaps. Importante erau insa terenurile detinute de importantul producator de utilaje iesean. Salariati ajunsi someri, terenuri vandute pe sume modice, si nici acelea achitate, hale de productie daramate si aparitia de supermaketuri, astea sunt rezultatele unei alte privatizari de rasunet la Iasi ale PSD.

Poate ca totusi Fortus va spune ceva, ca doar ati vizitat societatea? A fost privatizata sub “domnia” lui Iliescu si Nastase, colegii dumneavoastra atat de dragi. Data, pe de-a moaca, fostei Camere de Comert Exterior a Romaniei din timpul lui Ceausescu, actuala Metalexportimport, firma de fosti securisti, atat de indragiti de PSD. Ce au facut apropiatii partidului dumneavoastra? Au aplicat metoda PSD: furat cat se poate, dupa care abandonat totul. Si in 2003, atunci cand a fost privatizata, Fortus era mandria economiei constructoare de utilaje grele, cu terenuri atractive. Ce a mai ramas din privatizarea de “succes” anuntata de PSD? O mana de oameni care se chinuie sa depaseasca momentul greu prin care trece firma. Dar aceste aspecte nu au prioritate pe agenda dumneavoastra, nu-i asa domnule Geoana? Important este ca ati trecut pe aici, ati promis marea cu sarea, restul e tacere. Ati avut posibilitatea unei reparatii morale fata de cei care au ajuns someri din cauza PSD, dar ati ratat-o. Ce va mai ramane acum decat sa aruncati cu promisiuni in stanga si dreapta, poate, poate mai crede careva in ele.

Ora 10:00 – Iasi – Intalnire de lucru la Fortus

Ora 13:00 – Larga Jijia, comuna Movileni – Intalnire cu piscicultorii