Începe să devină evident pentru toţi ieşenii că primarul Gheorghe Nichita trăieşte într-o altă lume. În universul cu pete roşii al lui Nichita, fiecare eşec ruşinos şi evident este privit ca o victorie măreaţă. Iar Gheorghe Nichita merge din eşec în eşec. Asadar, în timp ce municipiul Iaşi decade tot mai mult, primarul anunţă că a redat oraşului gloria de odinioară. Probabil că, dacă n-ar fi mai uşor de verificat de către oricine, Nichita ar spune şi despre Poli Iaşi că a câştigat, în acest an, cupa şi campionatul. Dar, pentru că în realitate, echipa de fotbal a retrogradat, primarul se spală pe mâini de orice fel de responsabilitate şi caută vinovaţii în altă parte. Se vede însă că primarul nu i-a descoperit pe toţi. O să-i enumăr eu, ca să-i ştie toată lumea: Traian Băsescu, Ştefan cel Mare, Burebista şi poate Mircea Geoană. Un sfat util: ar fi bine ca primarul să nu mai facă declaraţii în timpul exploziilor solare. Se ştie că acestea afectează pielea, în primul rând cea de pe nas. Oamenii deştepţi tac când trebuie.

Nu sunt eu parlamentarul iesean care a circulat cu taxi-ul prin Bucuresti. Ar fi interesant ca deputatul iesean care a avut un incident cu un taximetrist in capitala sa povesteasca ce a patit.

Apariţia Uniunii Naţionale pentru Progresul României mă face să mă gândesc din nou la necesitatea înnoirii clasei politice. Susţin acest lucru deoarece „noua” formaţiune miroase foarte tare a naftalină! Membrii săi de partid care promit acum progresul României sunt aceiaşi care, ieri, promiteau salarii şi pensii mai mari, autostrăzi şi dezvoltarea Moldovei.

Am două întrebări pentru membrii de vază ai „noului” partid.

1. Cum de nu şi-au pus până acum ideile „geniale” în aplicare?
2. Dacă vina pentru blocaj aparţine partidelor din care au făcut parte, de ce nu le-au părăsit cât timp se aflau la guvernare?

Eu sunt convins că soluţia ameliorării calităţii clasei politice nu constă în inventarea altor partide care să fie alcătuite din aceiaşi oameni politici, ci în deschiderea actualelor partide către oameni de valoare. Clasa politică în general, şi PDL în particular, au nevoie de tineri entuziaşti şi de specialişti oneşti, şi nu de „traseişti” aflaţi mereu pe centura politicii.

Lideri de pretutindeni, dacă vreţi rezultate, deschideţi porţile partidelor!

Nu m-am omorât niciodată după umorul pervers al lui Adrian Nătase. Dar, în ultima vreme, constat o schimbare tematică. Înainte se referea la ouă, acum vorbeşte de găuri. Glumiţa a fost făcută după ce preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a anunţat posibilitatea dărâmării masivului zid care înconjoară Parlamentul României. Deşi iniţiativa a fost imediat împărtăşită şi de de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, colegul său de partid nu a fost de acord. Apelând la un simţ al umorului grobian, Adrian Năstase a sugerat ca zidul să fie doar găurit, pentru a nu-i expune în totalitate pe aleşi mulţimilor de alegători. Temerile lui Năstase au ieşit din nou la iveală. Pesedistul e înspăimântat peste poate nu numai de Justiţie, ci şi de contactul cu românii. Pentru cei ca Adrian Năstase, Parlamentul trebuie să fie o fortăreaţă care să-i apere pe aleşi de furia oamenilor păcăliţi.

Remarc tot mai des oameni care-şi fac semnul crucii când văd o biserică. Sunt şi copii, şi femei şi bărbaţi. Aş spune că este foarte bine dacă nu aş descoperi aproape imediat că gestul, oficiat uneori cu maximă evlavie, nu are decât o semnificaţie formală. Acelaşi copil care şi-a făcut semnul crucii azvârle hârtia mototolită pe jos deşi coşul de gunoi este doar la un pas de el; aceeaşi femeie îţi aruncă o privire încruntată, doar pentru că mergeai agale, în timp ce acelaşi bărbat se urcă în maşină şi porneşte în trombă, ignorând toate regulile de circulaţie. Doamne-fereşte să le faci vreo observaţie!

Nu judec, doar văd aceste lucruri care mă pun pe gânduri. Mă întreb ce înseamnă pentru aceşti oameni semnul crucii. Este doar un gest pur şi simplu? Li s-a explicat greşit? Nu i-au înţeles adevărata semnificaţie? Aştept opiniile cititorilor.

Iubesc fotbalul de când mă ştiu. Şi joc fotbal tot cam de pe atunci. Am fost şi voi fi întotdeauna alături de „Poli” Iaşi. De aceea, am suferit când echipa mea de suflet a devenit jucăria preferată a primarului Gheorghe Nichita. Îi plăcea mai ales să trimită o parte din galerie ca să-i huiduie pe adversarii săi politici. Pe urmă oferea apartamente.

Cunoscându-i talentul de a irosi bani fără a obţine rezultate m-am temut pentru viitorul clubului. Iar temerile mele s-au dovedit justificate. De ani de zile, “Poli” pierde teren în faţa celorlalte cluburi de provincie. Recent, a luat din nou bătaie în faţa propriilor suporteri. De la CFR Cluj-Napoca. Iar când ocupi un loc în coada clasamentului într-un campionat mediocru este timpul să începi să-ţi pui întrebări. Iat-o pe cea mai importantă: Cine-i principalul vinovat?

În toate campaniile electorale, Gheorghe Nichita promitea soluţii şi implicare totală în viitorul sportului ieşean. Care sport? Până acum, primarul nu a arătat suporterilor decât că ştie să dribleze legea. Jucăria „Poli” s-a stricat! În 2008, candidatul Gheorghe Nichita s-a prezentat în faţa alegătorilor cu un cartonaş roşu. Aşa e! Pentru ce a făcut în ultimii ani pentru fotbalul/sportul ieşean, îl merită cu prisosinţă!

Se vehiculeaza in aceste zile o noua stire cu iz de scandal: salariile managerilor din sanatatea ieseana. Sigur, angajatii din sistemul sanitar sunt mereu vanati de toata mass-media. Insa nimeni dintre acestia nu ia salarii altele decat cele legale. Daca ar fi sa privesti lucrurile dincolo de cifre, s-ar vedea ca aceste salarii sunt perfect normale pentru responsabilitatea pe care acestia o au. Anormala este reactia unora la ele. Unora carora li se pare chiar si acum, dupa 20 de ani de la caderea comunismului in Romania, ca profesionistii trebuie platiti mai putin decat valoarea si munca lor. Au uitat probabil ca nu mai suntem in comunism si nici egali in ce priveste ceea ce facem si cum suntem platiti. Au uitat, s-au facut ca uita, ca unul dintre scopurile evenimentelor din decembrie ’89 a fost tocmai faptul de a nu mai fi tratati la gramada, de a nu mai face parte din turma. De ce acum inca ne mai stupefiem cand aflam ca unii sunt mai bine platiti decat altii sau decat noi insine? Este perfect normal ca acesti manageri de spitale si cadrele medicale, in general, sa fie bine platite, pentru ca responsabilitatea si munca lor este pe masura. Lucru care, din pacate, nu se intampla inca in Romania. Poate intr-un viitor nu foarte indepartat. Ar fi normal insa ca noi, cei care suntem implicati in rezolvarea problemelor din sanatate, sa fim deschisi, sa nu judecam dupa aparente si sa nu ponegrim sistemul de sanatate, asa cum este el, si nici pe  angajatii din acest sistem.

Cu mai bine de 150 de ani în urmă, Bucureştiul făcea o mulţime de promisiuni frumoase Iaşului. Pe vremea aceea, se punea la cale, de minţile luminate ale epocii, “mica unire” ce avea să-i adune pe moldoveni şi munteni într-o singură Ţară. Dar pentru că românii din Ţara de Sus se temeau că, odată unirea înfăptuită, Moldova şi Capitala ei vor fi marginalizate, Bucureştiul se angaja solemn să nu uite Iaşii.

S-a vorbit atunci de mai multe instituţii centrale, de prim rang, care urmau să funcţioneze la Iaşi, de sume importante alocate culturii moldoveneşti, precum şi de o atenţie permanentă îndreptată spre toate problemele cotidiene ale ieşenilor. Aproape nici una dintre aceste promisiuni nu a fost respectată. Până şi ocuparea fotoliului patriarhal de către Mitropolitul Moldovei, după moartea Patriarhului, este considerată acum doar o simplă cutumă ce poate fi oricând ignorată.

Astăzi, dacă ne uităm la cele două capitale – eu încă îmi revendic dreptul de a numi Iaşul capitală – care în urmă cu 150 de ani aveau aproximativ aceeaşi populaţie, descoperim o discrepanţă uriaşă. În 1859,  Iaşul întrecea Bucureştiul la toate capitolele, dar a  fost lăsat de-a lungul anilor si până astăzi mult în urma actualei Capitale a României. Statul ultracentralizat a mers într-o singură direcţie. Provincia i-a interesat tot mai puţin pe conducătorii României.

Am recurs la tot acest preambul gândindu-mă la şedinţa de guvern ce se ţine zilele acestea la Iaşi. Mutarea Executivului, chiar şi pentru o zi în cea mai săracă regiune a UE nu poate decât să ne bucure şi să ne dea unele speranţe. Regiunea Nord-Est este ultima în ce priveşte dezvoltarea din multe puncte de vedere. Şi aceasta pentru că, în ultimii 20 de ani, guvernanţii au

promis multe, dar nu s-au ţinut de cuvânt. Foarte des, promisiunile au fost lansate chiar în Iaşi şi nu mă refer doar la Manifestul pentru Dezvoltarea Moldovei inventat de mai multe ori de PSD. Şi nici măcar la promisiunea PNL că Iaşul va deveni culturală europeană în 2012.

A venit vremea ca tot efortul de modernizare a României să pornească de la periferie spre centru. Doar aşa, avem şanse de a reintra cu fruntea sus în istorie. Prezenţa la Iaşi a Cabinetului Boc este un semn pozitiv, dar noi, ieşenii, dorim ca urmările acestei şedinţe să fie pozitive pentru noi toţi.

În urmă cu 150 de ani, idealul elitei din Ţările Române era unirea tuturor românilor într-un singur stat. Care este, în acest moment, idealul românilor?

Ministerul Sanatatii a anuntat cateva modificari in desfasurarea examenului de rezidentiat 2010. Printre acestea se numara pregatirea in Rezidentiat care se va face descentralizat, incepand din acest an, in toate cele 12 centre universitare medicale din tara. Potrivit ministrului Sanatatii, Cseke Attila, acest lucru ar duce la scaderea migratiei medicilor intre diferite regiuni ale tarii.

In aceste conditii, este Iasul capabil sa organizeze un examen de rezidentiat? Avand in vedere ca s-a mai organizat in Iasi, in anii trecuti, examene de reidentiat. Ce parere au cei aproximativ 1000 de studenti medicinisti care studiaza la Universtiatea de Medicina si Farmacie Iasi si care vor trebui sa sustina examenul de rezidentiat? Este mai convenabil sa mearga la Bucuresti, sa sustina examenul cu o comisie formata din profesori ieseni? Sau sa dea examenul la Iasi, cu aceeasi comisie ori cu o alta comisie formata din profesori din alte centre medicale din tara?

Săptămâna care tocmai a trecut am promovat şi susţinut la Bucureşti câteva proiecte importante ale Iaşului, în timpul întâlnirilor pe care le-am avut cu trei miniştri din cabinetul Boc. Am primit asigurări de la aceşti miniştri că proiectele pe care le-am prezentat vor beneficia de susţinere şi din partea lor. La şedinţa de Guvern care va avea loc pe 17 martie, la Iaşi, aceste proiecte care vizează Iaşul (de infrastructură, Palatul Culturii, Mănăstirea Golia, Teatrul Naţional, Spitalul Regional de Urgenţă, SMURD, etc.) vor fi luate în discuţie şi se vor da şi hotărâri importante în ce le priveşte. Ştiu că după această şedinţă vor ieşi în faţă unii şi alţii şi se vor bate cu pumnii în piept că au făcut şi au dres pentru Iaşi. Aş fi  curios să văd, însă, câţi dintre aceştia chiar au făcut ceva pentru aceste proiecte, fie chiar să discute măcar pe marginea lor cu cei din conducerea de la Bucureşti.