În pofida informaţiilor vehiculate pînă la acest moment, atît eu cît şi colegii mei din PDL Iaşi am fost în Piaţa Unirii, din respect pentru această sărbătoare şi pentru ieşenii care au ieşit în stradă să marcheze ziua de 24 ianuarie. Am fost alături de oameni, aşa cum am făcut-o în fiecare an. I-am ascultat, m-am prins în Hora Unirii şi am sărbătorit cea mai importantă zi a noastră, a ieşenilor. Lucrurile au fost mai mult decît normale, indiferent de modul în care unii încearcă să prezinte evenimentele zilei de astăzi.

Totuşi, cu o singură excepţie. Cu toate că a fost angrenajul Prefecturii, Consiliului Judeţean şi al Primăriei de a avea discursuri care să cinstească şi să respecte sărbătoarea dedicată Unirii Principatelor Române  şi chiar dacă discursul primarului Nichita s-a încadrat cît de cît în nota de sărbătoare, nu am putut să nu remarcăm uslaşii aduşi din teren care au fluierat orice parte a evenimentului – fie că a fost vorba de depunerea de coroane, de discursul Prefectului sau de orice alt moment petrecut în Piaţa Unirii. Acest lucru arată faptul că înţelegerea şi cuvîntul dat de PSD şi PNL durează pînă la primul colţ de stradă.

Faptul că au fost persoane care cu fluierul au dat tonul manifestaţiilor nepotrivite pentru această zi, arată lipsa de respect faţă de un moment care ar trebui să aducă cinste Iaşului. 24 ianuarie trebuie să ne aducă aminte de faptul că istoria s-a făcut la Iaşi şi că noi, ca şi ieşeni, trebuie să tratăm cu respectul necesar una dintre cele mai importante pagini din istoria românilor. Este momentul în care, deopotrivă, trebuie să ne aducem aminte de unde am plecat şi să ne îndreptăm atenţia şi către România zilei de mîine.

24 ianuarie nu trebuie să fie un moment confiscat politic, unde cu ajutorul unor oameni aduşi din teren să fie pîngărită adevărata semnificaţie a acestei zile, o lecţie de istorie importanţă mai ales pentru oamenii politici care trebuie să se raporteze la miză reală a politici actuale pentru români şi pentru România.

Am speranţa că unitatea şi solidaritatea sînt cu mult mai importante pentru romani decît tensiunile şi dezbinarea ce ne îndepărtează în aceste momente. Cred cu tărie că atunci cînd demagogia nu va mai fi arma preferată a unor politicieni şi atunci cînd patriotismul va fi un sentiment care va veni natural, din noi, şi nu stimulat de diverse argumente efemere, vom reuşi singuri să curăţăm Piaţa Unirii de cei care de multe ori nu ştiu de ce sînt acolo.

Abia atunci vom putea sărbători cu toţii, fie că sîntem PDL, USL sau UNPR, împreună cu românii, zilele importante din istoria poporului român, de bunăvoie şi cu inima plină.

Ceea ce face USL în aceste zile nu se poate chemă decît un circ ieftin acompaniat de o demagogie dusă la extrem. Primul şi cel mai clar exemplu care îmi poate susţine punctul de vedere este convocarea venită din partea grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL din Camera Deputaţilor şi Senat care au solicitat organizarea unei şedinţe comune a Parlamentului, în perioada 23 -24 ianuarie.

Contrar celor spuse pînă în prezent de către membrii USL, iniţiativa de a ne întruni în Parlament cu ocazia zilei de 24 ianuarie şi de a nu participa la evenimentele din stradă, aşa cum s-a întîmplat an de an, nu a fost a noastră, a parlamentarilor PDL. Solicitatea a venit în mod expres din partea celor de la PSD şi PNL. Orice declaraţie care afirmă contrariul este falsă, iar membrii USL care susţin că ne-am ferit şi am solicitat în mod intenţionat această şedinţă dau dovadă de ipocrizie. Acest lucru se poate demonstra uşor, negru pe alb, prin intermediul solicitării făcute către preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, semnate de către liderii grupurilor parlamentare în cauză.

Poate că scopul acestei convocări a fost în mod direct de a ne ataca printr-o metodă ieftină – de a-şi chema colegii în Parlament că mai apoi să-i arate cu degetul şi să spună că locul lor nu este la şedinţa extraordinară, ci lîngă oamenii de care au fost alături an de an la evenimentele dedicate zilei de 24 ianuarie. În această situaţie pot spune cu tărie că acest demers este unul condamnabil, lipsit de orice etică, dar care nu-i va putea păcăli pe romani.

USL nu face altceva decît să legifereze o alinta a unor partide care întotdeauna au avut scopuri comune, care s-au avut mereu aproape, unite numai din dorinţa de a-şi creşte capitalul electoral. Ceea ce vedem astăzi arată clar că singurul scop al USL este încercarea de a scoate de la guvernare PDL, prin orice metodă, şi fără un program viabil care să contribuie la modernizarea, reformarea şi stabilizarea din punct de vedere economic şi financiar a României.

Am speranţa că oamenii încă mai pot face diferenţa între un guvern responsabil, capabil să îşi asume răspunderea pentru deciziile luate, chiar dacă au fost nepopulare sau nu, mai mult decît necesare pentru păstrarea unui echilibru într-un haos financiar, şi între politica ieftină dusă de o categorie politică orbită de dorinţa obţinerii puterii. USL continua să investească timp şi energie în acuzaţii nefundamentate, în atacuri fără acoperire, într-un ritm necontenit, să ne decredibilizeze în fata Uniunii Europene şi să menţină în viaţă o stare de neîncredere care nu îşi are rostul.

Din păcate, în spatele retoricii nu se ascunde decît o demagogie care a atins cote maxime, care nu se concentrează decît pe preluarea puterii şi care maschează lipsa unui program de guvernare coerent, care să redreseze economia şi să împiedice România să se alinieze trendului descendent semnalizat în ultima perioadă de către ţările din Europa.

Preluand o parte din declaratiilor sefilor sai si crezand ca ofera solutia perfecta pentru rezolvarea situatiei critice in care ne aflam, primarul Nichita a declarat astazi ca va propune conducerii USL retragerea tuturor senatorilor si deputatilor din Parlament, sustinand ca “este singurul demers democratic prin care actuala putere poate fi fortata sa plece de la guvernare” si ca doar astfel se va putea ajunge la alegeri anticipate.

Numai ca, spre deosebire de mai marii sai, Nichita nu a formulat bine declaratia si nu a inteles sau nu a vrut sa citeasca pana la sfarsit vorbele USL-istilor sefi.

Democratia nu a fost niciodata punctul forte al primarului. Asta o stim cu totii din modul in care sunt organizate si tinute sedintele Consiliului Local. Faptul ca nici pana la momentul de fata, Nichita nu a inteles cum sta treaba cu democratia se poate observa lejer din modul in care sunt organizate sedintele, din modul in care se pregateste documentatia necesara, din timpul pe care acesta il acorda consilierilor locali pentru a se putea familiarize cu toate hartiile, din modul in care se respecta, sau nu, termenul legal pentru convocarea sedintelor si lista poate continua, caci democratia este departe de a fi respectata inainte, in timpul si dupa sedintele de Consiliul Local.

Toate aceste demersuri, menite sa ii irite si sa ii incurce pe consilierii locali arata cat de mult intelege Nichita democratia, atunci cand nu o confunda cu dictatura. Binenteles, denota si cat de bun strateg se crede Nichita.

Daca tot a prezentat cea mai buna solutie pentru aceste momente, grele pentru toti, si daca tot doreste sa isi deschida un muzeu al municipalitatii, poate Nichita ar trebui sa il transforme intr-un obiectiv dedicat privatizarilor ratate al PSD.

Ar avea mai multi vizitatori, mult mai multe exponate si indicatii vaste si variate pentru fiecare dintre ele: dupa privatizarea PSD a … si-au pierdut locul de munca …. de romani; dupa privatizarea PSD a ….. au fost darmate zeci de constructii; dupa privatizarea PSD a ….s-au piedut milioane Euro in favoarea …..;

Fiecare e liber sa completeze cum doreste, optiunile sunt extrem de variate.

Nemultumirea oamenilor care isi striga necazurile si suferinta, printre singurii indreptatiti sa faca acest lucru, nu trebuie confundata cu nevoia unor oameni politici de a calca peste ei si de a se folosi de incidentele din strada pentru a-si atinge scopurile.

Cei care speculeaza acum momentul au uitat demult sa mai faca ceva pentru cei care acum se afla in strada, actiunile lor de cele mai multe ori punand bete in roata unei evolutii firesti pe timp de criza.

P.S:  Declansarea alegerilor anticipate nu se poate face decat in doua cazuri, asa cum prevede Constitutia: “după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură” – art. 89.

Mai simplu de inteles, preşedintele este indreptatit sa recurga la dizolvarea Parlamentului, doar daca sunt indeplinite doua conditii: Legislativul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

In cazul de fata, nu este valabila nici una dintre cele doua conditii.

De asemenea, Regulamentul Camerei Deputatilor mentioneaza: “Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri, moţiuni simple, mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice în prezenţa majorităţii deputaţilor, conform prevederilor prezentului regulament”, art. 85.

Concluzia: daca USL se retrage din Camera Deputatilor si din Senat nu se ajunge automat la alegeri anticipate. Ipoteza mentionata astazi de Nichita nu este viabila si mai ales, nici unul dintre sefii USL nu va fi de acord cu acest demers.

Declaratia acestuia este un demers pur populist si fara substanta.

Iaşul s-a mîndrit întotdeauna nu numai cu personalităţile marcante care au devenit embleme ale României, dar şi cu profesionişti şi specialişti în multe domenii. Oameni capabili să ocupe funcţii reprezentantive în cadrul ministerelor şi care pot dovedi că se pricep foarte bine la ceea ce este de făcut.

Începînd din anul 2004, ca vicepreşedinte şi membru al Comisiei de Sănătate a Camerei Deputaţilor am promovat şi susţinut profesioniştii ieşeni pentru ca aceştia să ocupe funcţii bine poziţionate în structurile Ministerului Sănătăţii. Din 2005, cu susţinere atît din partea mea cît şi a colegilor din PD la acea vreme, Vasile Cepoi a devenit preşedintele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), apoi secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii. Şi s-a dovedit că propunerea a fost foarte inspirată. Actualul şef al Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi este, la ora actuală, unul dintre cei mai mai buni specialişti în domeniul sistemului de sănătate publică pe care îi are Iaşul. Iar acest lucru s-a văzut clar pînă acum. În toate funcţiile ocupate la Bucureşti, Vasile Cepoi a dovedit că este profesionist.

În contextul în care se preconizează o nouă reformă în sistemul de sănătate, Iaşul poate veni aşadar cu o ofertă serioasă. Şi aceasta este Vasile Cepoi. Sigur, nu contest faptul că în ţară sînt mulţi specialişti, experţi sau manageri care s-ar descurca, dar pledez pentru Vasile Cepoi deoarece este recunoscut pentru calităţile pe care le deţine şi este unul dintre oamenii capabili să facă faţă noilor schimbări din sistemul românesc de sănătate.

Şedinţele de Consiliu Judeţean Iaşi au devenit faimoase pentru schimburile de replici dintre Constantin Simirad şi consilierii săi. Adunările nu sînt lipsite de contre, replici dure, ironii şi contradicţii care uneori stîrnesc zîmbete, alteori indignare. Nici o şedinţă de CJ nu este una liniştită, iar a doua zi presa relatează, uneori cu umor alteori cu aciditate, modul în care consilierii judeţeni şi preşedintele au căzut sau nu de acord asupra unui punct de pe ordinea de zi.

În schimb, şedinţele Consiliului Local rar se termină în aceeaşi notă, puţini fiind consilieri locali care pot să îşi impună punctul de vedere în faţa unui primar ca Nichita care adoptă o atitudine dictatorială.

Un mic exerciţiu de imagine este necesar, mai ales după o şedinţă de Consiliu Judeţean cum a fost cea de astăzi. Cum ar decurge oare şedinţele de Consiliu Local dacă Nichita ar trebui să stea la masă cu cei care sînt astăzi consilieri judeţeni şi cum ar fi şedinţele de Consiliu Judeţean dacă Simirad ar sta la masă cu cei care sunt consilieri locali.

Un mic schimb de consilieri… Şi cum s-ar descurca Nichita dacă ar trebui să îi înfrunte, şedinţa de şedinţă, pe consilierii judeţeni care stau în jurul lui Simirad ca ghirlanda în jurul bradului?

Concesionarea CET Iaşi SA a fost una dintre deciziile tîrzii luate de primarul în funcţie. Soluţia luată în cazul termocentralei ieşene ar putea fi aplicată cu succes şi în cazul altor societăţi care încă mai sînt în subordinea administraţiei locale, adică direct în mîinile lui Nichita. Una ar fi CSMS. Concesionarea clubului de fotbal ar putea fi o soluţie şi pentru defuncta Poli Iaşi, jucăria – încă – preferată a primarului. Dacă a mers la CET, de ce nu s-ar aplica cu succes şi la CSMS? Rezultatele ar putea fi benefice şi ar apărea la scurt timp după ce lui Nichita i s-ar interzice accesul pe stadion sau ar putea fi primit doar la peluză, şi acolo păzit – măsură absolut necesară şi stipulată încă în primele puncte ale contractului de concesionare.

Finanţarea fotbalului de la bugetul local nu este întotdeauna o greşeală, dar la Iaşi s-a demonstrat faptul că echipa este, aproape întotdeauna, o jucărie electorală pe care Nichita o foloseşte după bunul lui plac. Singura soluţie de salvare a fotbalului ieşean este privatizarea, aşa cum s-a întîmplat în cazul CET Iaşi SA. Găsirea unui investitor privat, capabil să susţină echipa ieşeana şi să o aducă din nou în Liga I este cea mai bună variantă, aşa cum se întîmplă cu toate echipele de prima ligă din oraşele mari: Sibiu, Timişoara, Cluj şi, de ce nu, chiar Mediaş. În schimb, la Iaşi, Nichita pompează bani în mod constant într-o echipă de fotbal care nu mai are succese de multă vreme, nici o tradiţie, nici un palmares şi a fost abandonată şi de suporteri.

Ca alternativă, mai poate fi viabilă şi varianta unui investitor privat care să poată colabora, cu implicare şi susţinere minimă de la autorităţile locale şi judeţene. Nimeni nu spune însă că implicarea administraţiei locale nu este potrivită, dar fotbalul nu poate fi susţinut doar din bani publici. Indiferent de modalitatea de colaborare, implicarea primarului şi finanţarea unei echipe de fotbal din bani publici trebuie menţinută la cote minime.

Totuşi, pînă cînd realizează Nichita că cea mai bună soluţie pentru CSMS este să-şi ia mîna de pe echipă şi să aplice aceaşi reţetă ca în cazul CET-ului, fac o ofertă greu de refuzat pentru mulţi ieşeni: să îl concesionăm pe primar, pe o perioadă nedeterminată, principalul criteriu de selecţie al ofertelor fiind cel mai mic preţ. Licitaţia este deschisă pentru oricare alt oraş din ţară.

Aşteptăm ofertele!

Onorat şi bucuros de faptul că s-a transformat în Moş Crăciun, primarul Nichita a uitat faptul că rolul său este doar unul aproape decorativ, numai bun de tăiat panglici, de înmînat chei şi de ţinut discursuri înduioşătoare în preajma Sărbătorilor.

Astăzi, Gheorghe Nichita a înmînat 70 de chei ale unor apartamente construite din fondurile statului, prin Agenţia Naţională de Locuinţe (ANL). Uitîndu-şi rolul, primarul a organizat evenimentul sub egida municipalităţii, asumîndu-şi şi punînd monopol pe un eveniment unde nu a fost singurul jucător şi pe care l-a amînat încă din august, dată la care investiţia a fost finalizată.

Ceea ce a uitat primarul să menţioneze în discursul său este faptul că blocurile ANL au fost ridicate cu fonduri alocate de către Guvern. Detaliu destul de important, în condiţiile în care fără aceşti bani, el nu ar mai fi avut ce să inaugureze. Rolul Primăriei a fost de a asigura locaţia, racordarea la utilităţile necesare şi de a face demersurile necesare pentru ca cele 70 de familii să se poată muta fără probleme în aceste apartamente. Se pare însă, că Nichita a uitat toate aceste detalii, fără de care aceste familii ar fi aşteptat şi astăzi să se mute într-un apartament ANL.

Dar… de aia n-are ursul coadă… pentru că a uitat să menţioneze, intenţionat sau nu, finanţatorul principal – Guvernul României şi implicit să-i mulţumească pentru sprijinul şi fondurile alocate în vederea construirii blocurilor ANL.

PS: Pentru că Guvernul susţine în continuare ridicarea de locuinţe şi pentru că atît eu cît şi colegii mei din PDL Iaşi considerăm importantă construirea altor blocuri ANL pentru ieşeni, primarul va mai avea şansa să mai înmîneze şi alte chei. Diferenţa va fi doar că, data viitoare, primarul Iaşului nu va mai fi acelaşi.

Fie din imposibilitatea asigurării unei finanţări echilibrate, fie din încăpăţînare, ambiţii şi orgolii politice nefondate sau pur şi simplu din ignoranţă şi dezinteres, proiectele Iaşului sînt ţinute în loc. Din această cauză, ceea ce puţini observă sau refuză să realizeze este faptul că Iaşul stagnează, mai ales din punctul de vedere al investiţiilor străine. Nu mulţi sînt investitorii care se mai aventurează să prospecteze zona sau, dacă o fac, renunţ[ în scurt timp.

O evaluare simplă arata că Iaşul nu poate evolua fără un aeroport la standarde europene, fără o şosea de centură, fără o autostradă care să ne lege de Vestul ţării şi de ce nu, fără un spital regional de urgenţă, capabil să ofere servicii la un înalt grad de profesionalism şi siguranţa atît ieşenilor cît şi tuturor celor din zona Moldovei şi nu numai.

Mulţi cei care vor citi această frază pot spune că nu este nimic nou şi că toţi ieşenii cunosc, aprobă şi înţeleg necesitatea celor patru atuuri esenţiale pentru un oraş care ne poate oferi standardul de viaţă pe care toţi îl dorim pentru noi sau pentru copii noştri. Însă puţini înţeleg faptul că de multe ori realizarea acestora necesita răbdare şi fonduri semnificative care, mai ales în această perioadă, sînt dificil de atras. Se putea mai uşor în trecut, dar asta este o altă poveste…

O să fac referire aici direct la Spitalul Regional de Urgenţă. Un proiect de o astfel de anvergură nu poate fi creionat decît în prezenţa unui parteneriat public-privat, capabil să susţină o investiţie de acest gen. Din punctul meu de vedere aceasta este singura şi cea mai potrivită soluţie, în condiţiile în care sistemul medical actual şi aşa gîfîie. Susţinerea financiară a Spitalului Regional Iaşi doar din fondurile Guvernului ar reprezenta un pas greşit, în condiţiile în care suma necesară ridicării unui astfel de spital ar putea fi direcţionată cu succes către consolidarea, modernizarea, renovarea şi dotarea cu aparatura necesară a spitalelor deja existente. Spitale care, de multe ori, oferă condiţii la limită. Sau, la fel de bine şi pe cît posibil, aceşti bani ar putea reprezenta un plus la salariile angajaţilor din sistemul medical.

Aşa cum este menţionat şi în bugetul Ministerului Sănătăţii pentru anul viitor, susţinerea unui astfel de proiect numai din veniturile statului ar putea crea probleme unui sistem care abia face faţă cerinţelor actuale. Reprezentanţii Ministerului au subliniat faptul că din cauza contextului economic defavorabil şi lipsa resurselor financiare pentru investiţii, procesul de construire de spitale noi a fost amînat pentru perioada următoare. Foarte important este faptul că acest lucru nu înseamnă că proiectul spitalelor de urgenţă a fost abandonat. Pentru anul viitor au fost alocate fonduri semnificative pentru realizarea Planului Naţional privind spitalele şi a Planurilor regionale şi locale privind spitalele. Astfel că, la momentul oportun ,Spitalul Regional de Urgenţă Iaşi va lua fiinţă. În aceste condiţii, susţin oportunitatea oferită de Ministerul Sănătăţii şi cred că varianta parteneriatului public-privat este cea mai indicată, deşi pînă la momentul de faţă, nici la Ministerul Sănătăţii şi nici la Prefectura Judeţului Iaşi nu a fost depusă nici o scrisoare de intenţie ce ar putea să contureze un potenţial investitor.

În ceea ce priveşte Aeroportul Iaşi, acest proiect sta în mîinile noastre, depinde sută la sută de noi, ieşenii. Toate demersurile sînt posibile atît timp cît ştim ce dorim să facem, cum dorim să arate proiectul final şi pe ce teren trebuie realizată investiţia. Indiferent de varianta de modernizare luată în calcul, fie că e bazată pe finanţare europeană, pe fondurile Guvernului sau pe concesionare, mai întîi trebuie făcute toate demersurile necesare pentru clarificarea situaţiei Aeroportului Iaşi. Cred că indiferent de varianta aleasă, viitorul partener va dori să fie pus în faţa unei situaţii clare, din toate punctele de vedere, care să îi permită să ridice un aeroport  nivelul unei aerogări internaţionale.

Şoseaua de centură este un proiect ce îşi urmează cursul, chiar dacă poate nu cel dorit sau indicat de către constructori, de către oamenii politici şi de către ieşeni. Binenteles, era de preferat o şosea de centură cu profil de autostradă, dar important este faptul că investiţia este în grafic şi că Guvernul a alocat toată suma necesară pentru finalizarea acesteia. Ministerul Transporturilor şi-a ţinut promisiunea faţă de ieşeni şi a tratat cu seriozitate acest proiect, care va fi dus la bun sfîrşit.

Nu în ultimul rînd, proiectul care a ridicat în ultimul timp destule semne de întrebare, respectiv cel al autostrăzii ce va lega Iaşul de Tg,. Mureş, va căpăta contur în următoarea perioadă. Aceasta investiţie stă doar în mîinile Guvernului, dar un pas înainte şi poate cel mai important este faptul că autostrada a fost prinsă în bugetul intern al Ministerului Transporturilor. În acest moment studiul de fezabilitate este în aprobare la minister şi se doreşte ca pînă la mijlocul anului viitor proiectul tehnic să fie gata. Astfel că, în 2013, se vor putea începe lucrările la autostrada către Tg. Mureş, aşa cum ne dorim cu toţii.

Proiectele Iaşului evoluează, deşi mulţi susţin contrariul sau acuză Guvernul că ne defavorizează. Nu susţin acest punct de vedere şi că cred că exemplul Institutului de Oncologie arata că Iaşul este prioritar. În ultimii doi ani s-au alocat aproape 230 milioane lei pentru finalizarea acestui proiect, poate cea mai importantă investiţie a Ministerului Sănătăţii din aceşti ani. În momentul de faţă, Institutul este aproape finalizat, pentru anul viitor în buget au mai fost prinse încă 113 milioane lei pentru ca instituţia să îşi poată deschide porţile fără alte probleme. În total, vor fi investite în acest proiect peste 343 milioane lei.

Nu în ultimul rînd, cred că puţini oameni politici înţeleg sau au capacitatea de a recunoaşte faptul că proiectele de o astfel de anvergură sînt greu de susţinut financiar. Este mai uşor să ieşi într-o conferinţă de presă să acuzi Guvernul de lipsa de interes şi să spui că nu s-a făcut asta sau cealaltă, decît să stai şi să cauţi un potenţial investitor care să vină la Iaşi şi să se arate dispus să investească zeci de milioane de euro sau să transformi aceste patru proiecte în material pentru viitoarea campanie electorală, profitînd lejer de ofurile şi nemulţumirile ieşenilor.

Săptămîna trecută Guvernul României a alocat peste 200 milioane lei pentru plata drepturilor salariale ale însoţitorilor persoanelor cu handicap. Este o veste îmbucurătoare avînd în vedere că am semnalat de nenumărate ori la Guvern situaţia acestei categorii de persoane.

Cele 200 de milioane de lei vor acoperi  sumele necesare pentru acoperirea drepturilor salariale ale asistenţilor personali şi a indemnizaţiilor de însoţitor, care, în multe oraşe şi comune, nu au mai fost plătite de cîteva luni, iar primăriile au lăsat practic fără nici un fel de venit familiile de persoane cu handicap grav.

Bineînţeles, toate demersurile şi iniţiativele legislative pe această temă  le-am făcut cu sprijinul şi colaborarea celor care lucrează în ONG-rile şi instituţiile ieşene. Mulţumesc astfel doamnei Angela Achiţei, preşedinta ADV România, doamnei Aura Vatamaniuc, director Star of Hope, doamnei Carmen Ghercă, preşedinta ANCAR, domnului Ioan Ticu, director adjunct al DGASPC Iaşi şi domnului Gabriel Grinea, inspector social în cadrul Ministerului Muncii.

Sper doar ca, pe viitor, în urma demersurilor pe care le-am iniţiat deja, să nu se mai întâmple niciodată asemenea situaţii, garantînd astfel plata tuturor drepturilor, integral şi la timp.

Organizarea rezidenţiatului la Iaşi se dovedeşte, iată, o soluţie benefică nu numai pentru toţi absolvenţii de medicină din regiunea Moldovei, ci şi pentru municipiu. Mă bucur că după demersurile pe care le-am făcut la Ministerul Sănătăţii de doi ani încoace, rezidenţiatul este organizat, în sfîrşit, şi la Iaşi, iar desfăşurarea lui s-a făcut fără scandaluri, fraude sau alte incidente nedorite. Se remarcă şi voinţa politică a conducerii Universităţii de Medicină Iaşi care a reuşit totuşi să găsească resurse pentru organizarea rezidenţiatului aici. Aşa cum susţineam şi atunci, în adresele trimise Ministerului Sănătăţii, în care explicam argumentat avantajele organizării unui examen de rezidenţiat  la Iaşi, şi acum pot spune că acest lucru are multe avantaje pentru centrul medical universitar Iaşi, şi nu numai.

Iaşul este oraşul cu cele mai multe spitale din Regiunea Moldovei, în care lucrează specialişti de renume naţional. Deci o paletă largă de opţuni pentru tinerii absolvenţi de medicină care pot fi atraşi şi fidelizaţi astfel mai uşor să lucreze în unităţile medicale ieşene. Ori, pentru ei, a susţine şi examenul de rezidenţiat în oraşul unde au studiat deja ani de zile, este un avantaj important în hotărîrea lor de a rămîne să lucreze aici. Mai ales că lipsa cadrelor medicale din spitale a devenit, de cîţiva ani, o situaţie îngrijorătoare. În plus, reducerea eforturilor financiare pe care tinerii absolvenţi de medicină erau nevoiţi să le facă cu deplasarea la Bucureşti sau în altă parte pentru susţinerea examenului de rezidenţiat, este deja un beneficiu major, binevenit şi aşteptat.

Salut aşadar decizia Ministerului Sănătăţii şi hotărîrea conducerii Universităţii de Medicină Iaşi de a organiza, de acum încolo, examen de rezidenţiat la Iaşi.