După aproape o săptămînă de circ mediatic, în care useliştii au ţinut să ne aducă aminte că au onoare, că nu mai pot intra într-un Parlament infestat de PDL şi că demisia este singura opţiune care să le mîngîie orgoliul, am constatat că apele s-au liniştit. Sau mai bine zis, au îngheţat şi o dată cu ele şi useliştii cu demisiile în mînă.

Tot după o săptămînă în care au descoperit că ar putea fi cei mai fraieri – citat pur liberal – membrii acestei alianţe unite dintr-un impuls pur demagogic şi populist au descoperit că este mai bine să gîndească înainte de a deschide gura.

Useliştii au început să se întreacă în măsuri populiste, în care nici măcar ei nu mai cred. Încercarea PSD-ului de a drege busuiocul şi de a încerca să scoată cămaşa pe unde se poate după declaraţiile înflăcărate ale PNL arată faptul că unitatea promovată de către ei este departe de a fi reală.

Nu şi-a făcut nimeni iluzia că toţii membrii alianţei vor da fuga să îşi scrie demisia, smulgîndu-şi pixurile din mîna unul altuia, pentru a putea fi primii pe lista demisionarilor de onoare.

Surprinzător este faptul că şi-au permis această greşeală. Au demonstrat faptul că iseliştii mai întîi deschid gura şi apoi gîndesc. Declaraţiile lor au arătat faptul că au trecut peste un amănunt important – Constituţia. Este greu de crezut faptul că, în calitate de politicieni, nici unul dintre toţi cei care au ieşit în presă şi au făcut astfel de declaraţii nu cunoaşte Constituţia. Se poate întîmpla unui om simplu, care nu are tangenţă cu ea. Dar nu unui politician.

Atunci, gestul şi declaraţiile lor sunt cu mult mai grave. Au făcut declaraţii mincinoase cu bună credinţă, mergînd pe un populism dus la extrem, pe o propagandă mincinoasă, sperînd să incite şi mai mult oamenii şi să pară că sunt cu sufletul alături de ei.

Unul dintre cei care s-a bătut cu pumnul în piept şi a anunţat că se află printre primii care îşi va da demisia nu a fost nimeni altul decît primarul Nichita. Simţind că este momentul potrivit să deschidă gura şi se arate preocupat de problemă, Nichita a anunţat că el personal, va fi cel care va înainta şefilor USL propunerea ca parlamentarii opoziţiei să îşi de-a demisia.

Se pare că mintea primarului a început să funcţioneze abia în cursul Sfintei  Zile de Vineri – cea cu mintea de apoi, cînd a anunţat că membrii USL nu vor mai demisiona şi că a ajuns la concluzia că ideea nu este una tocmai una bună. Mai mult, se pare că primarul a apucat să citească şi Constituţia.

Astfel că, aşa cum mă aşteptam de la bun început, demisiile au întîrziat să apară şi probabil nu vor veni nici de acum înainte. Dar mă aştept să fim bombardaţi cu declaraţii care vor spune că demisiile nu mai sînt o opţiune, în condiţiile în care poporul doreşte altceva şi că USL va fi oricînd gata să le depună, dacă oamenii vor cere asta.

Însă, ceea ce puţini au reuşit să remarce, este diplomaţia şi înclinarea USL-istilor spre negociere: dacă nu demisionaţi nu discutăm şi nu găsim rezolvare la această situaţie. Declaraţie pur uselista, fără a da celui din fata posibilitatea de a comunica şi de a găsi o soluţie împreună la această situaţie extrem de dificilă pentru noi toţi.

Într-un dialog există cel puţin doi parteneri de discuţie. Altfel se cheamă dictatură.

Ceea ce face USL în aceste zile nu se poate chemă decît un circ ieftin acompaniat de o demagogie dusă la extrem. Primul şi cel mai clar exemplu care îmi poate susţine punctul de vedere este convocarea venită din partea grupurilor parlamentare ale PSD şi PNL din Camera Deputaţilor şi Senat care au solicitat organizarea unei şedinţe comune a Parlamentului, în perioada 23 -24 ianuarie.

Contrar celor spuse pînă în prezent de către membrii USL, iniţiativa de a ne întruni în Parlament cu ocazia zilei de 24 ianuarie şi de a nu participa la evenimentele din stradă, aşa cum s-a întîmplat an de an, nu a fost a noastră, a parlamentarilor PDL. Solicitatea a venit în mod expres din partea celor de la PSD şi PNL. Orice declaraţie care afirmă contrariul este falsă, iar membrii USL care susţin că ne-am ferit şi am solicitat în mod intenţionat această şedinţă dau dovadă de ipocrizie. Acest lucru se poate demonstra uşor, negru pe alb, prin intermediul solicitării făcute către preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului, semnate de către liderii grupurilor parlamentare în cauză.

Poate că scopul acestei convocări a fost în mod direct de a ne ataca printr-o metodă ieftină – de a-şi chema colegii în Parlament că mai apoi să-i arate cu degetul şi să spună că locul lor nu este la şedinţa extraordinară, ci lîngă oamenii de care au fost alături an de an la evenimentele dedicate zilei de 24 ianuarie. În această situaţie pot spune cu tărie că acest demers este unul condamnabil, lipsit de orice etică, dar care nu-i va putea păcăli pe romani.

USL nu face altceva decît să legifereze o alinta a unor partide care întotdeauna au avut scopuri comune, care s-au avut mereu aproape, unite numai din dorinţa de a-şi creşte capitalul electoral. Ceea ce vedem astăzi arată clar că singurul scop al USL este încercarea de a scoate de la guvernare PDL, prin orice metodă, şi fără un program viabil care să contribuie la modernizarea, reformarea şi stabilizarea din punct de vedere economic şi financiar a României.

Am speranţa că oamenii încă mai pot face diferenţa între un guvern responsabil, capabil să îşi asume răspunderea pentru deciziile luate, chiar dacă au fost nepopulare sau nu, mai mult decît necesare pentru păstrarea unui echilibru într-un haos financiar, şi între politica ieftină dusă de o categorie politică orbită de dorinţa obţinerii puterii. USL continua să investească timp şi energie în acuzaţii nefundamentate, în atacuri fără acoperire, într-un ritm necontenit, să ne decredibilizeze în fata Uniunii Europene şi să menţină în viaţă o stare de neîncredere care nu îşi are rostul.

Din păcate, în spatele retoricii nu se ascunde decît o demagogie care a atins cote maxime, care nu se concentrează decît pe preluarea puterii şi care maschează lipsa unui program de guvernare coerent, care să redreseze economia şi să împiedice România să se alinieze trendului descendent semnalizat în ultima perioadă de către ţările din Europa.

Preluand o parte din declaratiilor sefilor sai si crezand ca ofera solutia perfecta pentru rezolvarea situatiei critice in care ne aflam, primarul Nichita a declarat astazi ca va propune conducerii USL retragerea tuturor senatorilor si deputatilor din Parlament, sustinand ca “este singurul demers democratic prin care actuala putere poate fi fortata sa plece de la guvernare” si ca doar astfel se va putea ajunge la alegeri anticipate.

Numai ca, spre deosebire de mai marii sai, Nichita nu a formulat bine declaratia si nu a inteles sau nu a vrut sa citeasca pana la sfarsit vorbele USL-istilor sefi.

Democratia nu a fost niciodata punctul forte al primarului. Asta o stim cu totii din modul in care sunt organizate si tinute sedintele Consiliului Local. Faptul ca nici pana la momentul de fata, Nichita nu a inteles cum sta treaba cu democratia se poate observa lejer din modul in care sunt organizate sedintele, din modul in care se pregateste documentatia necesara, din timpul pe care acesta il acorda consilierilor locali pentru a se putea familiarize cu toate hartiile, din modul in care se respecta, sau nu, termenul legal pentru convocarea sedintelor si lista poate continua, caci democratia este departe de a fi respectata inainte, in timpul si dupa sedintele de Consiliul Local.

Toate aceste demersuri, menite sa ii irite si sa ii incurce pe consilierii locali arata cat de mult intelege Nichita democratia, atunci cand nu o confunda cu dictatura. Binenteles, denota si cat de bun strateg se crede Nichita.

Daca tot a prezentat cea mai buna solutie pentru aceste momente, grele pentru toti, si daca tot doreste sa isi deschida un muzeu al municipalitatii, poate Nichita ar trebui sa il transforme intr-un obiectiv dedicat privatizarilor ratate al PSD.

Ar avea mai multi vizitatori, mult mai multe exponate si indicatii vaste si variate pentru fiecare dintre ele: dupa privatizarea PSD a … si-au pierdut locul de munca …. de romani; dupa privatizarea PSD a ….. au fost darmate zeci de constructii; dupa privatizarea PSD a ….s-au piedut milioane Euro in favoarea …..;

Fiecare e liber sa completeze cum doreste, optiunile sunt extrem de variate.

Nemultumirea oamenilor care isi striga necazurile si suferinta, printre singurii indreptatiti sa faca acest lucru, nu trebuie confundata cu nevoia unor oameni politici de a calca peste ei si de a se folosi de incidentele din strada pentru a-si atinge scopurile.

Cei care speculeaza acum momentul au uitat demult sa mai faca ceva pentru cei care acum se afla in strada, actiunile lor de cele mai multe ori punand bete in roata unei evolutii firesti pe timp de criza.

P.S:  Declansarea alegerilor anticipate nu se poate face decat in doua cazuri, asa cum prevede Constitutia: “după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură” – art. 89.

Mai simplu de inteles, preşedintele este indreptatit sa recurga la dizolvarea Parlamentului, doar daca sunt indeplinite doua conditii: Legislativul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

In cazul de fata, nu este valabila nici una dintre cele doua conditii.

De asemenea, Regulamentul Camerei Deputatilor mentioneaza: “Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărâri, moţiuni simple, mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice în prezenţa majorităţii deputaţilor, conform prevederilor prezentului regulament”, art. 85.

Concluzia: daca USL se retrage din Camera Deputatilor si din Senat nu se ajunge automat la alegeri anticipate. Ipoteza mentionata astazi de Nichita nu este viabila si mai ales, nici unul dintre sefii USL nu va fi de acord cu acest demers.

Declaratia acestuia este un demers pur populist si fara substanta.

În una din multele deplasări pe care le-am făcut în Republica Moldova, la Chişinău am descoperit statuia lui Petru Movilă, mitropolit al Kievului şi fiu de domnitor al Ţării Româneşti. M-a impresionat, recunosc, să văd statuia unui alt înaintaş român în Republica Moldova. În apropiere este Muzeul de Istorie din Chişinău. Aşa că am intrat să-l vizitez şi surprizele s-au ţinut lanţ. Pe un perete al muzeului trona un imens arbore genealogic al lui Petru Movilă (şi nu fac referire la persoana mea). Am fotografiat afişul cu gîndul că, o dată întors în ţară, să studiez mai în amănunt acest arbore genealogic. În acel moment a apărut o doamnă care, văzîndu-mă interesat de afiş, m-a invitat într-o încăpere alăturată. Şi din nou surpriză. Pe pereţi am descoperit mai multe panouri mari cu arborii genealogici ai marilor dinastii româneşti şi cu detalii incredibile. Un adevărat cult al istoriei româneşti. O adevărată recunoştinţă faţă de cei care au clădit şi întărit neamul românesc. În România nu am descoperit de mult o astfel de manifestare a dragostei faţă de înaintaşii neamului. Dacă întrebi mulţi tineri din ziua de azi cine a fost Matei Basarab sau cînd a domnit Alexandru Ioan Cuza vei obţine, în cel mai bun caz, o ridicare nepăsătoare din umeri.

Moldovenii de peste Prut ne-au dat încă o dovadă de ce înseamnă să respecţi şi să preţuieşti amintirea înaintaşilor noştri. De altfel, mi-am propus să iniţiez un proiect de lege prin care Ministerul Educaţiei să realizeze un manual de educaţie civică şi patriotică care să cuprindă toate personalităţile marcante şi evenimentele deosebite din istoria poporului nostru, marcate distinct faţă de cele din manualul de istorie. Avem cu ce ieşi în faţa Europei şi a lumii, avem cu ce ne mândri, dar ne lipseşte, deocamdată, conştiinţa naţională. Poate ar trebui să luăm exemplul de la românii de peste Prut.

dinastiile domnesti in Tara Romaneasca si Tara Moldovei

Sa nu incepem reformarea sistemului medical dand medicilor mai mult de munca decat e nevoie.

Cateva mii de oameni au iesit in ultimele zile in strada, ca sa apere desfiintarea SMURD-ului, desi nimeni nu a intentionat asa ceva. Nici Ministrul Sanatatii, nici Guvernul si cu atat mai putin Presedintele nu au de gand sa desfiinteze SMURD-ul. Si atunci, de ce protesteaza acesti oameni?

Faptul ca USL a chemat oameni in strada, prin diverse mijloace de comunicare, si faptul ca au transformat un miting public intr-un miting electoral arata foarte clar faptul ca aceasta alianta pune frana unei reforme mai mult decat necesare, a unui sistem medical bolnav.

Insa, reforma nu se face in strada. Reforma se face la masa discutiilor, alaturi de specialisti, de oameni competenti, de reprezentanti ai Ministerului Sanatatii si mai ales si alaturi de medici si pacienti – care pana la urma reprezinta centrul atentiei noastre.

Luptele de strada nu isi au rostul si nu fac altceva decat sa alimenteze orgoliul USL-istilor si sa le foloseasca propriilor interese. Prin actiunile initiate in ultimele zile, USL si-a aratat adevarata fata, de Unitate Speciala de Lupta in strada, inlocuind, asa cum ne-a obisnuit si pana acum, ideile si dialogul cu pumnul neputintei.

Contrar dorintelor lor, dezbaterile si dialogul reprezinta unica modalitatea prin care sistemul de sanatatate poate fi reformat intr-un mod corect si eficient.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca avem nevoie de o lege noua. Este nevoie de sange proaspat care sa revigoreze un sistem care se afla in moarte clinica.

Cu totii am ajuns in spitale si stim ca este loc si de mai bine. Mult mai bine. Exemple pozitive avem destule si este usor sa aratam cu degetul spre alte tari, intrebandu-ne de ce la noi nu se poate. Raspunsul este ca se poate, numai ca in timp, cu rabdare, dupa ce discutam, dezbatem, cream diverse variante de lucru. Pe cea mai buna o consideram baza unui sistem medical competent.

Proiectul de lege necesar pentru remodelarea sistemului medical trebuie sa aiba in vedere doua prioritati: pacientii si medicii. Chiar daca forma initiala a legii poate crea unele nemultumiri, proiectul poate fi perfectat cu ajutorul modificarilor si completarilor ulterioare, in asa fel incat sa completeze cerintele si necesitatile celor doua verigi, care pana la urma reprezinta sistemul medical.

Cu totii simtim nevoia unui sistem medical performant, a unor medici profesionisti pe mana carora ne putem incredinta viata, a unor spitale la standarde decente, dar asta nu inseamna ca violenta este cea mai buna varianta pentru a ne impune punctul de vedere. Indiferent de circumstante, de masuri sau de nevoi.

Parlamentarii de Iasi au initiat un demers care a starnit multa furie, nemultumire si critica acida. Prin prisma ultimelor reactii, virulente sau nu, consider ca este necesar sa aduc o serie de completari, clarificari si comentarii, in conditiile in care am ajuns in politica datorita acestei zile care a iscat polemici, mai exact dupa evenimentele petrecute pe 22 Decembrie, cand revolutionarii din Iasi au eliberat din arestul Militiei, din Dealul Copoului, pe cei arestati in urma incidentelor din 14 Decembrie.

Ciudata si total nelalocul ei reactia celor de la Timisoara si a tuturor celor care au comentat vizazi de iniţiativa legislativă a parlamentarilor PDL prin care Iaşiul să fie declarat drept oraş iniţiator al Revoluţiei din 1989. Putini au inteles faptul ca propunerea legislativa nu are nici o legatura cu meritele Timisoarei, pe care le recunoastem si respectam. Nimeni nu ii contesta valoarea.

La initiativa Asociatiei “14 Decembrie” cativa parlamentari din Iasi am pus bazele unei initiative legislative care sa sublinieze importanta evenimentelor petrecute la acea data.

Uitandu-ne in urma, e posibil sa putem vedea ca tocmai acest 14 Decembrie, blamat si criticat in momentul de fata, a creat conditiile ca in perioada 22-24 Decembrie la Iasi sa nu existe victime. Presiunea si teroarea existenta dupa aceasta data, poate au determinat pe cei din armata, militie sau securitate sa se predea revolutionarilor, iar incidentele sa nu sa se solveze cu morti.

Demersul nostru a fost unul normal si firesc. Noi am facut ceea ce si alti parlamentari ar trebui sa faca daca oamenii din circumscriptia lor electorala le-ar fi solicitat-o.

Am depus un proiect de lege care vine cu o baza solida, cu argumente care ne intregesc si consolideaza propunerea. Daca toate aceste dovezi vor fi considerate de catre colegii nostri parlamentari suficient de solide, proiectul de lege va fi votat. Daca nu, le respectam decizia.

Este deranjant si total nedemn faptul ca cei din Timisoara, sau din oricare alta parte a tarii, au vorbit urat despre Iasi. Nu consider ca aceasta abordare a fost cea corecta. S-ar fi putut comenta despre noi, parlamentarii care am depus proiectul, despre modul in care a fost conceputa initiativa, dar nu despre Iasi.

Pentru cei ce uita, Iasiul este orasul celor trei Uniri, un oras cu o contributie marcanta la faurirea statului roman.

Din acest punct de vedere cred ca cei care au vorbit urat despre Iasi nu sunt decat niste indivizi care inca nu isi pot depasi conditia actuala. Iasiul are un merit care nu poate fi contestat si nimeni nu-i poate lua meritul pe care si l-a castigat de-a lungul istoriei.

In schimb, noi oamenii, actiunile noastre, deciziile pe care le luam si pe care ni le asumam, putem fi comentati, criticati si pusi sub lupa pentru meritele sau esecurile noastre.

Dar nu Iasiul.

Nu in ultimul rand si dincolo de aspectul emotional, as vrea sa subliniez faptul ca in momentul de fata nici un oras nu detine monopol, nici pentru gradul de inteligenta, nici pentru eroism, patriotism, frumusete sau prostie.

Referitor la intenţia doctorului Tudor Ciuhodaru de a iniţia un proiect legislativ care vizează asigurarea decontării navetei profesorilor, ţin să-l informez pe domnul deputat că un astfel de proiect legislativ este deja depus de mine în Parlament, încă de anul trecut. Acesta a fost deja adoptat de Camera Deputaţilor pe 15.02.2011, iar în prezent se află pe ordinea de zi a Senatului. Mă bucur că domnul Ciuhodaru are aceeaşi intenţie ca şi mine, de a ajuta profesorii care fac naveta, însă consider că nu este normal să pierdem vremea. Proiectul iniţiat de mine a fost făcut în parteneriat cu sindicatele din învăţămînt care şi-au dat acordul pentru această formulare.

Domnului doctor Ciuhodaru nu-i rămîne, în prezent, decît să susţină proiectul meu legislativ aflat în derulare. Asta doar dacă domnia sa este bine intenţionată şi chiar doreşte să ajute profesorii care fac naveta. Am convingerea că, cu ajutorul domniei sale, proiectul legislativ aflat la Senat va primi aviz favorabil şi va deveni cît mai curînd lege.

Despre situaţia proiectului nr. 192/2011 – proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic găsiţi toate informaţiile pe următoarele pagini de internet:

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=11412

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=1&idp=15843

Numai cine nu munceşte, nu greşeşte! Prevederile HG 432/2011 dovedesc veridicitatea acestei zicale. În încercarea de a diminua evaziunea fiscală în rîndul transportatorilor şi comercianţilor de produse divizibile (a se citi materiale vrac, transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulberi, granule sau bucăti, ori materiale fluide sau semifluide, aditivi şi lianţi în construcţii), Executivul a inclus pe lista acestor tipuri de bunuri şi produsele agricole. Nimic greşit în condiţiile în care, în acest domeniu, s-au înregistrat cîteva cazuri celebre de evaziune fiscală. Dar, Executivul a băgat în aceiaşi oală toţi producătorii agricoli, impunîndu-le, la începutul campaniei de recoltare, obligativitatea bonului de cîntar.

Adică, vrei să transporţi o cantitate de grîu din cîmp pînă la cumpărător, trebuie să ai la tine un bon pe care sînt trecute datele de identificare ale transportatorului, cantitatea, ziua transportului, precum şi cumpărătorul. Acest lucru se poate realiza prin achiziţionarea de către producătorul agricol a unui cîntar electronic şi montarea acestuia la ieşirea din tarlaua agricolă. Cel mai ieftin cîntar pleacă de pe la 6.000 euro, cel mai scump ajungînd la cîteva sute de mii de euro (cîntar invizibil, care se poate monta oriunde, adică un cîntar dinamic ce calculează greutatea maşinilor în mers). De la buna intenţie, Executivul a ajuns să blocheze aproape toţi producătorii agricoli. Un producător agricol, care deţine, de exemplu, o suprafaţă de 5 ha cultivată cu grîu, are un beneficiu, după vînzarea producţiei, de aproape 10.000 lei, adică vreo 2.500 de euro. Foarte greu va reuşi să achiziţioneze un cîntar electronic. Poate, însă, să apeleze la o societate care deţine cîntarul, operaţia fiind efectuată contra cost.

Dar preţul cîntăririi nu este tocmai mic. În urma discuţiilor purtate cu ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără şi cu conducerea Autorităţii Rutiere Române, am ajuns la concluzia că trebuie iniţiat un act normativ de modificare a HG 432/2011, în sensul că produsele agricole să fie exceptate de la prevederile legislative, adică de la obligativitatea bonului de cîntar. Sigur, în acest fel nu se va eradica evaziunea fiscală, dar măsura poate veni în sprijinul micilor producători, astfel încît să nu ne trezim cu preţuri ridicate la grîu şi, implicit, la pîine şi produsele de panificaţie.

Actul normativ de modificare a HG poate să cuprindă obligativitatea achiziţionării cîntarului electronic pentru producătorii care deţin în proprietate sau arendă o suprafaţă de, să zicem, cel puţin 50 ha. Pentru a grăbi adoptarea unui astfel de act normativ, am depus la Ministerul Agriculturi şi Dezvoltării Rurale o adresă prin care solicit sprijinul ministrului Valeriu Tabără în iniţierea modificării HG. Sper ca, la proxima şedinţă de Guvern, acest act să fie dezbătut şi aprobat pentru a nu îngreuna şi mai mult activitatea micilor producători agricoli, mai ales că bate la uşă campania de recoltare.

Iată că Iaşul este un argument mult mai puternic decît dorinţele, orgoliile şi poftele politice. Ceea ce era de întîmplat s-a întîmplat: Iaşul a fost declarat oficial, cu argumente de necontestat, drept capitala viitoarei regiuni Moldova. Salut această numire care înlătură orice discuţii pe această temă.

Acum vom avea şi mai mult de muncă decît pînă acum.

Iaşul va fi capitala viitoarei regiuni Moldova sau NE după reorganizarea administrativ-teritorială a României, a declarat vineri, 10 iunie, secretarul general al PDL, deputatul Ioan Oltean, într-o conferinţă de presă, fără însă a prezenta proiectul de reorganizare al PDL. Acesta a precizat şi celelelalte capitale de regiuni vizate în proiectul PDL şi a precizat că se discută posibilitatea asumării răspunderii Guvernului pe acest proiect de lege. Capitalele noilor judeţe, conform proiectului de reorganizare administrativ-teritorială a României, vor fi: Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Craiova, Consţanta, Iaşi, Ploieşti şi Bucureşti.

Da, sînt pentru reorganizarea teritorială a României, însă important este rezultatul acestei reorganizări. Oamenii ar trebui să cîştige din punctul de vedere al necesităţilor. Şi mă refer aici, în principal la mediul rural, la drumuri mai bune, reţele de apă, canalizare, electricitate şi gaz. Sper ca, din această reorganizare, judeţul Iaşi să ia ca model de dezvoltare judeţe precum Suceava sau Neamţ care s-au dezvoltat foarte rapid. Recunosc, îmi doresc ca această reorganizare teritorială să aducă judeţului Iaşi fondurile pe care le merită şi care nu i-au fost alocate în perioada de guvernare a PSD-ului şi îmi doresc ca viitoarele structuri administrative locale să le folosească eficient şi în folosul tuturor ieşenilor.

Iaşul va fi capitala, indiferent în ce asociere, iar argumentele în favoarea acestuia sînt totale: centru universitar puternic care atrage la studii zeci de mii de tineri din toată Moldova şi nu numai; centru medical puternic, cu spitale care au toate specialităţile medicale şi dotări pe măsură, precum şi cu adresabilitate din toate judeţele Moldovei ceea ce le conferă un caracter regional; Iaşul este centrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, cel mai puternic centru religios din ţară; judeţul Iaşi este vecin cu mai toate judeţele din Moldova. Aceste argumente sînt la fel de importante şi constituie baza care face ca alegerea Iaşului drept capitala viitoarei regiuni de dezvoltare să fie justificată uşor.

Consider că este necesară această reorganizare pentru că trebuie să ne corelăm cu modelul administraţiei din Uniunea Europeană. De altfel, acest model a fost propus şi de PSD, în 2003, însă, după cum s-a văzut, nu a avut curajul să-l pună în practică ca să nu-şi piardă din imaginea populistă. Nu pot să nu menţionez şi faptul că în urma acestei reorganizări teritoriale se vor putea atrage mai uşor fondurile europene pentru dezvoltare, fonduri care, la ora actuală, sînt mai mult returnate la bugetul european decît sînt folosite.

În general, rezistenţa la schimbare o dau cei care îşi închipuie că vor pierde confortul cu care au fost obişnuiţi ani la rînd. În ce priveşte funcţionarii, aceştia se tem că îşi pierd funcţiile. Înainte de 1968 însă, România era împărţită în regiuni şi raioane, deci nu ar trebui fie o rezistenţă la structuri mai mari. Competiţia pentru Consiliul Judeţean ar trebui pusă la naftalină. Vor fi alegeri pentru şefia regiunii.