Deputatul Petru Movila impreuna cu Laura Albu, reprezentanta Centrului de Mediere si Securitate Comunitara Iasi, a initiat o companie de promovare a legii impotriva violentei in familie.

Numai in cursul zilei de astazi, aproximativ o suta de femei din comuna Prisacani au primit asistenta in ceea ce priveste violenta in familie, eveniment organizat la invitatia Lilianei Moscu, presedinta Asociatiei Uita de Lacrimi.

Doamnelor si domnisoarelor din comuna le-au fost prezentate modificarile aduse legii combaterii violentei in familie. Noul text de lege, promulgat in cursul zilei de ieri de catre Presedintele Traian Basescu, a fost adus la cunostinta acestora, totodata fiindu-le furnizate toate informatiile necesare legate de modul in care se pot proteja de partenerii de viata violenti.

“Este nevoie de o promovare intensa a acestei legi, mai ales in mediul rural, acolo unde de cele mai multe ori femeile in special, nu stiu care sunt metodele prin care se pot apara de partenerii de viata care au devenit violenti si care le abuzeaza in mod constant, fizic sau emotional. Am inceput o campanie de promovare a legii impotriva violentei in familie pentru ca este extrem de important ca toti cei care au fost agresati, fie ca este vorba despre sotii, parinti, bunici, copii si de ce nu soti, sa cunoasca toate metodele prin care se pot proteja, dar mai ales institutiile si persoanele calificate de la care pot cere ajutor.

Chiar daca am reusit sa modificam legislatia si sa promovam o lege care se armonizeaza cu cerintele europene dar si cu realitatea, eu sper ca numarul cazurilor in care se va face uz de noile prevederi sa fie cat mai putine”, a explicat deputatul Petru Movila.

Campania se va desfasura si in cursul saptamanii viitoare, alaturi de deputatul Petru Movila fiind in continuare si Laura Albu, reprezentanta organizatiei non-guvernamentale cu care s-a colaborat indeaproape la perfectarea legii impotriva violentei in familie.

Am lucrat prea mult timp la legea pentru combaterea violentei in familie si am pus destul suflet in acest proiect ca sa nu ma gandesc la faptul ca daca noile masuri intrau in vigoare mai repede, poate nu se ajungea la o asemenea tragedie.

Daca la momentul de fata, legea privind combaterea violentei in familie completata si modificata ar fi fost in vigoare, poate ca astazi nu ne-am fi uitat ingroziti cum un om, din gelozie, a reusit sa omoare doi oameni si sa raneasca alti sase.

Sotia celui care a comis aceste crime, Gheorghe Vladan, a depus destule plangeri la politie. De fiecare data, ea explica faptul ca este o victima a violentei in familie, ca este terorizata si agresata de cel cu care se afla in plin proces de divort. Din pacate, fiind unul din zecile de astfel de cazuri, politistii au amanat anchetarea situatiei grave in care se afla femeia.

Exista totusi o sansa, destul de semnificativa, sa nu se ajunga aici. Noile modificari ale legii, asa cum le-am gandit alaturi de reprezentanţii Centrului de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi impuneau un ordin de protectie, un ordin de restrictie si o monitorizare atenta a Politiei.

Poate ca in aceste conditii, Gheorghe Vladan, un candidat perfect pentru toate noile masuri prevazute in aceasta lege, ar fi fost impiedicat sa omoare oameni nevinovati, dar mai ales sa nu isi mai abuzeze propria sotie.

La sfarsit, nu pot decat sa sper ca, imediat dupa ce Presedintele va semna noua lege privind combaterea violentei in familie si dupa ce va fi publicata in Monitorul Oficial, astfel de cazuri nu vor mai exista.

Sedinta comuna a Guvernelor de la Bucuresti si de la Chisinau este un succes, care se va valorifica si concretiza intr-o serie de proiecte benefice atat pentru Romania, dar mai ales pentru Republica Moldova.

Desi pentru noi, cei din Romania, directia spre care se indreapta Republica Moldova este clara, peste Prut au inceput sa se auda voci care critica cu virulenta, intr-un ritm necontenit, apropierea pe care actualul prim-ministrul al Republicii Moldova o arata fata de Romania.

Vlad Filat nu s-a umilit la Iasi. A venit si a fost primit, ca un frate, ca un partener al Romaniei.

Nu a luat solda nici de la URSS si nici nu este aservit unor interese perverse, ale unor oameni care au considerat ca propria bunastare este mai importanta decat interesele propriului popor.

Vlad Filat face ce trebuie pentru cetatenii Moldovei, chiar cu riscul de a pierde procente in sondaje.

Actiunile sale vor fi apreciate la adevarata lor valoare in timp, atunci cand se va vedea cu ochiul liber faptul ca Guvernul actual a actionat corect, intr-o directie in care cetatenii doresc sa faca parte dintr-o Europa moderna, civilizata si unita.

Vocile care s-au auzit atat de puternice in ultimele zile apartin unor lideri populisti, obisnuiti sa faca propaganda. O parte dintre ei sunt cunoscuti pentru atrocitatile comise, sau pentru apartenenta la un sistem economic mafiot.

In ceea ce-l priveste pe Voronim, acesta este un personaj care si-a renegat valorile si radacinile, renumit pentru virulenta cu care ataca orice apropiere de Romania si implicit de Uniunea Europeana. Cei care sunt obisnuiti cat de putin cu discursurile sale, nici nu se asteptau la altceva.

N-am uitat faptul ca si noi, romanii, am avut momente grele, dar noi niciodata nu am uitat de unde am plecat, nu ne-am renegat radacinile si nu am inchis ochii.

Chiar daca nu m-am simpatizat mereu cu senatorul Mihaela Popa si oricat de grele ar fi fost discutiile dintre noi, am pastrat intotdeuna remarcile la un nivel corect si am respectat-o in primul rand ca si coleg parlamentar.

Iesirea senatorului PSD Dan Sova la adresa Mihaelei Popa nu are scuze. Indiferent de cine era vorba, fie ca era Mihaela Popa sau orice alt coleg din Parlament, comportamentul de zilele trecute al lui Sova este inacceptabil.

Nu stiu daca Dan Sova este sau nu nepotul unui alt politician care impartea legalitatea cu mitraliera pe stadioane, dar cert este ca iesirea sa este condamnabila, reusind performanta de a duce imaginea Parlamentului la cel mai jos nivel de mitocanie.

Cred ca acesta a fost un exemplu clar de ceea ce poate face politica dintr-un om nepregatit sa faca parte din Parlament si sa ia decizii in numele oamenilor. La fel, cred ca acest atac arata ca Opozitia e dispusa la orice, Sova devenind imaginea standard a multor alti uselisti, care nu mai stiu altceva decat sa isi atace colegii din coalitia de guvernamant. Din pacate, asa cum se si vede, opozitia isi continua absolut debusolata, atacul, din lipsa de solutii si argumente pentru iesirea din greva parlamentara.

Dezaprob in totalitate comportamentul senatorului Sova si condamn astfel de gesturi care nu au legatura cu cei sapte ani de acasa.

Deja s-a ajuns la un nivel unde nu mai este joc politic ci ura, disperare,obraznicie sau mitocanie, dupa caz si personaj.

Chiar în momentul în care postam textul de mai jos, o televiziune naţională anunţa că preşedintele PNL Crin Antonescu “nu are nici o prezenţă la voturile finale exprimate prin vot electronic în sesiunea septembrie – decembrie 2011”. Domnia sa este, aşadar, un exemplu sugestiv de chiulangiu şi, potrivit activităţii sale parlamentare, se poate spune că merită din plin şi titlul de “preşedinte al chiulangiilor”.

Din momentul investirii Guvernului Ungureanu, opozitia, adica Crin Antonescu, s-a cramponat de o singura fraza, pe care au preluat-o cu sfintenie majoritatea membrilor USL: Guvernul este ilegitim si nereprezentativ.

Lovit de amnezie, Antonescu uita perioada 2007 – 2008.

Ca sa tratam problema memoriei scurte a tuturor celor din opozitie care au preluat aceasta fraza, readuc in prim plan ce s-a intamplat dupa alegerile din 2004. Sarcina premierului din acea perioada, ce reprezenta Alianta Dreptate si Adevar – Calin Popescu Tariceanu a fost de a construi un guvern legitim, reprezentativ, care sa aiba la temelie o majoritate parlamentara clare.

La 1 aprilie 2007, acest ministru liberal a luat decizia, unilaterala, de a scoate din Guvern ministrii PD. Decizia a avut efecte radicale, modificandu-se substantial componenta politica a executivului, dar cel mai important, modificarile facute au fost contrar vointei electoratului, exprimata clar la alegerile din 2004.

Din acel moment, PNL nu mai avea in Parlament nici macar 20 la suta din numarul total al parlamentarilor. Fara nici un aliat declarat oficial, PNL a ramas la guvernare, rezistand, binenteles, cu ajutorul tacit al PSD, cu o reprezentare de pana in 20 la suta.

Si atunci, de ce Crin Antonescu sustine sus si tare ca Guvernul investit joi de Parlament este ilegitim si nereprezentativ? Daca acesta este ilegitim, atunci Guvernul din 2007 – 2008 cum se poate numi? Logica lui Antonescu arata ca PNL, cu mai putin de 20 la suta este mai legitim, daca se poate spune asa, decat actuala coalitie, care are o reprezentare de peste 50 la suta. Undeva logica presedintelui PNL scartaie.

La fel de bine scartaie si in ceea ce priveste alegerile anticipate. Acesta ar trebui sa isi aduca aminte ca PNL nu a candidat sub sigla proprie, pentru ca impreuna cu PD au candidat pe liste comune. Impreuna cu PD au fost alesi de catre electoral in Alianta DA. Abia atunci, in 2007 cand alianta a fost rupta trebuiau organizate anticipate, pentru ca optiunea votantilor nu a mai existat iar parlamentarii trebuiau sa se intoarca la electorat.

Cabinetul Ungureanu este legitim si asta a dovedit-o votul Parlamentului. Guvernul actual are sustinerea a mai bine de 50 la suta din parlamentari si intruneste toate conditiile cerute de legislatia actuala. Urmand firul logic, asta inseamna ca actualul Guvern are sustinerea a mai bine de jumatate dintre romani, caci, noi, cei care am dat votul de incredere actualilor ministri, reprezentam vointa electoratului, asa cum si-a manifestat dorinta la alegerile din 2008.

Guvernarea PDL are mai multa legitimitate decat cea PNL din 2007 – 2008 si spre deosebire de liberali, noi nu am fugit din Parlament, n-am iesit in strada sa strigam ca nu mai reprezinta vointa electoratului si ca este un Guvern ilegitim, imoral si ilegal.

Prin incapatanarea de care da dovada, radicalismul declaratiilor si discursurile obraznice, Crin Antonescu se transforma intr-o piatra legata de picioarele celeilalte jumatati ale aliantei Useliste.

Numai ca, spre deosebire de colegii sai, vesnicul candidat la presedintie nu intruneste in sondaje acelasi procent cu alianta.

Ieri seară, după anunţul noului prim-ministru, în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu, am avut posibilitatea, cu toţii, să ascultăm la televizor punctul de vedere al opoziţiei legat de numirea ieşeanului într-o funcţie cheie. Am apreciat modul în care Ponta şi-a susţinut punctul de vedere: scurt şi la obiect. În schimb, modul furtunos şi deplasat în care Crin Antonescu a explicat de ce nu este de acord cu Mihai Răzvan Ungureanu pe postul de prim-ministru, perseverenta jenantă de a rămîne în centrul atenţiei cu de-a sila vorbind de decăderea morală a unei clase politice şi de exerciţii democratice călcate în picioare de actuala coaliţie, mă fac să atrag atenţia asupra unui fapt. Într-un discurs furios, cu accese repetate de isterie, liderul PNL a afirmat că noul premier nu a fost ales printr-un exerciţiu democratic. Luat de val, Crin Antonescu a uitat probabil că locul pe care acesta îl ocupă, momentan, de mare lider de partid, nu se datorează faptului că a fost ales de popor, prin vot direct.

Mai grav este că, spre deosebire de Ungureanu, Crin Antonescu a participat la un astfel de exerciţiu democratic, dar nu a fost ales. Mărturie stau alegerile parlamentare din 2008, cînd penelistul a intrat în Parlament pe uşa din dos, după redistribuire, pentru că nu a reuşit să cîştige votul democratic al oamenilor în colegiul în care a candidat. Astfel, exerciţiul democratic de care acesta a menţionat ieri, l-a scos din joc. Crin Antonescu a ajuns în Parlament nu datorită unui vot democratic, ci a unui calculator care l-a propulsat de pe locul II, pe cel cîştigător.

Dopaţi cu optimism şi un populism din cel mai ieftin în urma demisiei lui Boc, USL-ştii speră că vor rupe norii. Însă problema în momentul de faţă ţine total de alte chestiuni: deşi au cerut premier technocrat – ceea ce li s-a şi dat, au dat-o la întors şi au afirmat că vor începe o luptă pe viaţă şi pe moarte. Demagogie de doi lei, menţinută la rang de artă, în special de Crin Antonescu care o face însă într-un mod cel puţin defectuos, cusut cu aţă albă şi care miroase de la o poştă a confecţie electorală. Cert este că frustrarea şefilor USL-ştilor se va prelungi şi se va adînci pe măsură ce lucrurile vor evolua, iar cumpătarea, în discurs şi logică, va fi din ce în ce mai străină de minţile acestor politicieni aliaţi într-o uniune care are ca scop promovarea propriilor interese. Pînă la urmă, lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Pe plan politic, demisia premierului Emil Boc este un gest normal şi democratic, pus în practică într-un moment critic. Important acum este ca membrii coaliţiei de guvernămînt să numească, în cel mai scurt timp, un premier care să închege un nou cabinet, care să-şi asume responsabilitatea guvernării şi să stabilizeze situaţia din ţară. Cine îl va urma pe Emil Boc va trebui să elimine nesiguranţa şi ambiguităţile pe care cei din opoziţie le-ar putea induce spre folosul propriei imagini şi le-ar putea specula în interes personal.

Aşa cum a explicat şi Emil Boc, gestul a fost necesar pentru detensionarea crizei sociale şi politice, dar poate cel mai important, pentru păstrarea stabilităţii economice, obţinută cu greu, prin obiective care l-au costat funcţia de prim ministru. Măsurile luate au fost cele mai grele din ultimele decenii, dar au venit în momente critice şi într-o perioadă în care, într-adevăr, a fost nevoie de ele. Prin demisia de astăzi, Emil Boc îşi încheie misiunea asumată, de a menţine România – din punct de vedere economic – într-un echilibru solid, plătit, din păcate, cu imaginea şi capitalul său politic.

Pe plan personal, însă, mi-aş dori să îi văd pe cei din USL cum salvează ţara. Se bat cu pumnul în piept de prea mult timp, afirmînd cu tărie că dacă erau ei la guvernare, evoluţia ţării era alta şi că nu se ajungea pînă aici. După război, mulţi viteji se arată, spune o vorbă. Într-un astfel de moment ar avea ocazia să aleagă pe cel mai bun dintre toţi cei buni din PSD şi PNL (dacă există), ca să-l pună premier. Iar mai apoi să vedem cum ar reuşi ei să scoată România din situaţia actuală de criză. S-au lăudat de prea multe ori pe acest subiect şi au explicat, vag ce-i drept, că au soluţiile potrivite pentru ieşirea din toate crizele posibile: socială, politică, economică. Aş vrea să-i văd dacă sînt măcar în stare să organizeze, într-un timp scurt, alegerile anticipate pe care le tot reclamă de doi ani încoace.

Prin actiunile sale, Guvernul s-a implicat activ in sprijinirea mediului de afaceri si a incurajat antreprenoriatul, ca motor de crestere economica sustinuta. De aceea, in momentul de fata principalele semnale ne indica un an 2012 stabil din punct de vedere economic, responsabilitatea si stabilitatea fiind necesare pe toate planurile.

Asa cum a mai fost subliniat in nenumarate randuri, poate este momentul sa facem mai putina politica si mai multa economie. Un mediu stabil ne poate feri de eventualele derapaje economice si de o noua criza economica.

De cea ce intr-adevar avem nevoie in aceste momente este o competitie de idei care sa sustina si sa promoveze societatea, impletite in jurul solutiilor la problemele reale ale oamenilor, si mai ales, ale mediului economic – fundamentul unei societati sanatoase.

Discutiile sterile, demagogice, purtate de oameni care stiu sa vorbeasca, sa acuze dar fara sa aiba in spate un proiect, o simpla solutie la o problema dureroasa a celor care i-au votat sau mai rau, care de multe ori nici nu isi cunosc efectele propriilor propuneri legislative, nu isi mai au locul.

Am fost intrebat de curand, care sunt masurile pe care Guvernul Boc le-a luat pentru stimularea mediului economic. Contrar vociferarilor, multe si pestrite, acestea au fost destule, bine punctate, cu efecte care s-au vazut intr-un timp scurt.

Stimularea investitiilor, crearea de locuri de munca, cultivarea spitului antreprenorial, imbunatatirea accesului la finantare, diminuarea taxelor si impozitelor, dar si cresterea competitivitatii economiei sunt cateva dintre masurile luate de catre Guvernul Boc pentru relansarea economiei, masuri care vor continua si pe parcursul acestui an.

După aproape o săptămînă de circ mediatic, în care useliştii au ţinut să ne aducă aminte că au onoare, că nu mai pot intra într-un Parlament infestat de PDL şi că demisia este singura opţiune care să le mîngîie orgoliul, am constatat că apele s-au liniştit. Sau mai bine zis, au îngheţat şi o dată cu ele şi useliştii cu demisiile în mînă.

Tot după o săptămînă în care au descoperit că ar putea fi cei mai fraieri – citat pur liberal – membrii acestei alianţe unite dintr-un impuls pur demagogic şi populist au descoperit că este mai bine să gîndească înainte de a deschide gura.

Useliştii au început să se întreacă în măsuri populiste, în care nici măcar ei nu mai cred. Încercarea PSD-ului de a drege busuiocul şi de a încerca să scoată cămaşa pe unde se poate după declaraţiile înflăcărate ale PNL arată faptul că unitatea promovată de către ei este departe de a fi reală.

Nu şi-a făcut nimeni iluzia că toţii membrii alianţei vor da fuga să îşi scrie demisia, smulgîndu-şi pixurile din mîna unul altuia, pentru a putea fi primii pe lista demisionarilor de onoare.

Surprinzător este faptul că şi-au permis această greşeală. Au demonstrat faptul că iseliştii mai întîi deschid gura şi apoi gîndesc. Declaraţiile lor au arătat faptul că au trecut peste un amănunt important – Constituţia. Este greu de crezut faptul că, în calitate de politicieni, nici unul dintre toţi cei care au ieşit în presă şi au făcut astfel de declaraţii nu cunoaşte Constituţia. Se poate întîmpla unui om simplu, care nu are tangenţă cu ea. Dar nu unui politician.

Atunci, gestul şi declaraţiile lor sunt cu mult mai grave. Au făcut declaraţii mincinoase cu bună credinţă, mergînd pe un populism dus la extrem, pe o propagandă mincinoasă, sperînd să incite şi mai mult oamenii şi să pară că sunt cu sufletul alături de ei.

Unul dintre cei care s-a bătut cu pumnul în piept şi a anunţat că se află printre primii care îşi va da demisia nu a fost nimeni altul decît primarul Nichita. Simţind că este momentul potrivit să deschidă gura şi se arate preocupat de problemă, Nichita a anunţat că el personal, va fi cel care va înainta şefilor USL propunerea ca parlamentarii opoziţiei să îşi de-a demisia.

Se pare că mintea primarului a început să funcţioneze abia în cursul Sfintei  Zile de Vineri – cea cu mintea de apoi, cînd a anunţat că membrii USL nu vor mai demisiona şi că a ajuns la concluzia că ideea nu este una tocmai una bună. Mai mult, se pare că primarul a apucat să citească şi Constituţia.

Astfel că, aşa cum mă aşteptam de la bun început, demisiile au întîrziat să apară şi probabil nu vor veni nici de acum înainte. Dar mă aştept să fim bombardaţi cu declaraţii care vor spune că demisiile nu mai sînt o opţiune, în condiţiile în care poporul doreşte altceva şi că USL va fi oricînd gata să le depună, dacă oamenii vor cere asta.

Însă, ceea ce puţini au reuşit să remarce, este diplomaţia şi înclinarea USL-istilor spre negociere: dacă nu demisionaţi nu discutăm şi nu găsim rezolvare la această situaţie. Declaraţie pur uselista, fără a da celui din fata posibilitatea de a comunica şi de a găsi o soluţie împreună la această situaţie extrem de dificilă pentru noi toţi.

Într-un dialog există cel puţin doi parteneri de discuţie. Altfel se cheamă dictatură.