O spun de la început. Sunt împotriva mişcorării pensiilor care şi aşa sunt mici la marea majoritate a pensionarilor, a veniturilor din sistemul medical, cele ale cadrelor didactice şi a alocaţiilor pentru copii. Dimpotrivă, am militat întotdeauna, prin ceea ce am făcut în Parlament, dar şi prin proiectele mele din teritoriu, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale bătrânilor, ale copiilor, precum şi pentru ameliorarea condiţiilor de muncă ale celor care au grijă de sănătatea noastră. În toate cele trei cazuri vorbim de VIAŢĂ. De viaţa celor de dinaintea noastră, de viaţa celor de după noi şi, bineînţeles, de viaţa noastră. Şi ce poate fi mai important pe lumea asta decât VIAŢA?

Criza economică poate fi depăşită punându-i la plată pe cei care au greşit. Pe cei care umflă preţurile. Pe cei care au minţit. Pe cei care fură. Sunt o mulţime. În toate partidele şi în toate păturile sociale. Dar nu vă legaţi de cei care sunt tot timpul alături de noi! Viaţa este frumoasă doar când ştim să o preţuim!

Era singura soluţie! Reducerea cheltuielilor bugetare poate salva societatea românească de la dezastru. Toţi economiştii pricepuţi sunt de acord: măsurile anunţate de preşedintele Traian Băsescu sunt foarte dureroase dar corecte. Şi mediul de afaceri a salutat setul de măsuri care poate revigora economia naţională.

Pe de altă parte, au recunoscut-o, cu voce domoală, şi liderii sindicali: aparatul bugetar este suprapopulat  şi consumă prea multe resurse, blocând dezvoltarea României.

Într-o societate normală, se plăteşte întotdeauna eficienţa. În România, ori de cîte ori sunt semnalate grave neregularităţi într-un domeniu oarecare, problemele sunt puse pe seama salariilor foarte mici ale românilor. Dar, între 2005-2008, România a înregistrat printre cele mai mari creşteri salariale din întreagă lume! Şi totuşi eficienţa a continuat să scadă. Iar sindicatele au ieşit în stradă cerând salarii şi mai mari! Acum plătim lipsa de realism. Am luat prea mult de la stat şi am dat prea puţin înapoi! Dacă vrem să avem viitor, e timpul să ne schimbăm si să devenim eficienţi. În toate domeniile. Inclusiv în politică!

Nu-mi plac găştile. Orice gaşcă are ceva clandestin şi imoral. Când gaşca pătrunde în politică, fie că vorbim de politica de la centru fie de cea din teritoriu, te aştepţi întotdeauna la surprize neplăcute. O gaşcă funcţionează după regulile haitei. Cu două deosebiri esenţiale: 1. Gaşca nu luptă pentru supravieţuire, ci pentru căpătuire, şi 2. Masculul Alfa, şeful, nu este detronat de unul mai tare decât el, ci lasă gaşca moştenire unuia mai slab, care a ştiut să i se bage sub piele. Abia după aceea, din postura de lider, „moştenitorul” îşi arată colţii. Şi îi îndepărtează pe foştii parteneri, pentru a-şi forma el însuşi propria gaşcă. Eventual, la momentul potrivit, îl muşcă de fund chiar pe fostul şef, ca să arate cum stau lucrurile. Şi pentru a indica tuturor care este zona cea mai importantă, dar şi cea mai vulnerabilă, a membrilor unei haite.

Spiritul de gaşcă ţine clasa politică pe loc, pentru că formează indivizi obedienţi şi nu caractere puternice. Nu de haite avem nevoie pentru a fi câştigători. Eu votez pentru echipă. Cine este cu mine?

Remarc tot mai des oameni care-şi fac semnul crucii când văd o biserică. Sunt şi copii, şi femei şi bărbaţi. Aş spune că este foarte bine dacă nu aş descoperi aproape imediat că gestul, oficiat uneori cu maximă evlavie, nu are decât o semnificaţie formală. Acelaşi copil care şi-a făcut semnul crucii azvârle hârtia mototolită pe jos deşi coşul de gunoi este doar la un pas de el; aceeaşi femeie îţi aruncă o privire încruntată, doar pentru că mergeai agale, în timp ce acelaşi bărbat se urcă în maşină şi porneşte în trombă, ignorând toate regulile de circulaţie. Doamne-fereşte să le faci vreo observaţie!

Nu judec, doar văd aceste lucruri care mă pun pe gânduri. Mă întreb ce înseamnă pentru aceşti oameni semnul crucii. Este doar un gest pur şi simplu? Li s-a explicat greşit? Nu i-au înţeles adevărata semnificaţie? Aştept opiniile cititorilor.