Inevitabilul s-a produs. Incompetenta primarului Nichita a lăsat din nou fără apă caldă zeci de mii de ieseni. Vara trecuta, ieşenii au primit acelaşi duş rece din partea administraţiei locale. Timp de două săptămîni, oamenii au fost forţaţi să facă baie la lighean, în condiţiile în care reprezentanţii Romgaz au întrerupt colaborarea cu cei de la CET din cauza neplăţii facturilor restante.

Culmea este că, după un an de zile, exact aceeaşi problemă se repetă. Ieşenii rămîn, din nou, fără apă caldă. Centrala de Electrotermică este cu un picior în groapă, iar cei responsabili nu au miscat nici măcar un deget pentru a găsi o rezolvare. Situaţia actuală este dovada vie că într-un an de zile, Nichita nu a reuşit să rezolve măcar o problemă esenţiala pentru ieşeni. Incompetenţa este clara. Nici un plan viabil, nici o soluţie din partea primarului pentru a scoate la liman CET. Gheorghe Nichita a uitat de problemele adevărate ale oamenilor şi îşi îndreaptă atenţia spre tot felul de idei apărute peste noapte, fără importanţă şi fără greutate în ochii celor care l-au ales. A stat bine însă la capitolul concerte, băutură şi circ.

Cele 5,5 milioane lei pe renovarea unei cladiri dedicate unui muzeu al primarului mai bine s-ar fi investit în CET. Ori, primarul Nichita se pare că doreşte transformarea Centralei Electrotermice în muzeu. Oricum ar fi, CET este un muzeu în sine. Echipamente vechi, angajaţi la fel de vechi, toate într-o prezentare la fel de învechită ca şi primarul în sine. Iaşului nu îi mai trebuie muzee domnule primar! Sînt destule în curtea dumneavoastră! Avem CET, avem fabrici care au devenit istorie, avem gropi care pot povesti fiecare an din mandatul lui Nichita şi avem spitale care sînt ruine. Toate povestesc cît de prost au dus-o ieşenii în ultimii ani şi cît de incompetent este Gheorghe Nichita. Pentru toate acestea există o soluţie simplă: un alt primar care pune interesul ieşenilor mai presus decît propria-i bunăstare. Să sperăm s-o vedem şi pe asta.

Pentru cei care fac speculatii in ce ma priveste le transmit ca nu plec din PDL.

Am încercat să nu mă implic într-un război al declaraţiilor pe tema banilor alocaţi de Guvern reabilitării blocurilor din Iaşi. Am lăsat la latitudinea cititorilor presei locale de a se delimita activitatea primarului de cea a parlamentarilor ieşeni. Dar o declaraţie aruncată din Primărie m-a deranjat mai mult decît subiectul în sine.

Se susţine că “parlamentarii de Iaşi vor să ne dea impresia că mămăliga poate exploda”. Vreau să le spun celor din Primărie şi domnului Nichita că  “mămăliga” la care se face referire a făcut posibil ca Iaşul să aibă anual sprijinul Guvernului în problema CET de exemplu, iar ieşenii să beneficieze de căldură şi apă caldă în ciuda problemelor grave de la centrală. Aceeaşi “mămăligă” s-a implicat, în măsura în care legislaţia a permis, în problemele legate de infrastructură sau cele sociale. Primarul Nichita ar fi trebuit însă să expună opiniei publice ce a făcut, concret, în aceşti ani, pentru a rezolva problemele financiare ale CET, ale învăţămîntului (acele surse extrabugetare) sau pentru sănătatea populaţiei locale. Nimic, ăsta a rezultatul.

De cîte ori mi-a solicitat primarul Nichita sprijinul pentru proiectele Iaşului? De cîte ori mi-a solicitat intermedierea unor întîlniri cu miniştri de resort pentru a susţine proiectele Iaşului? Niciodată. În schimb, a ascuns adevărul despre modul de derulare al proiectelor Iaşului în care sînt implicate fonduri guvernamentale. Un exemplu recent: reabilitarea blocurilor.

Eu, personal, în întreaga mea activitate politică am sprijinit orice iniţiativă care a vizat locuitorii Iaşului (privatizarea Antibiotice stopată, problema Fortus-ului, chiar dacă rezultatul nu a fost revitalizarea singurului combinat de utilaj greu din România, SMURD Iaşi, un serviciu care a supravieţuit şi datorită eforturilor mele, etc). Aceste activităţi, însă, par a fi trecute cu vederea sau uitate, în ciuda faptului că sînt deputat într-un colegiu din mediul rural, nu în municipiul Iaşi.

Sunt şi voi fi ieşean, indiferent de colegiul unde activez, ;i voi sprijini în continuare toate proiectele judeţului Iaşi, dar nu doresc să fiu răspunzător pentru activitatea primarului Nichita şi nici a colegilor mei din municipiu. Dacă mi se va solicita sprijinul îl voi oferi bucuros, în măsura în care pot ajuta. Însă fiecare trebuie să răspundă pentru faptele sale.

Este oficial! Mafia românească și-a înregistrat existența la Tribunal. Capii familiilor PSD, PNL și PC și-au depus semnăturile pe actul de conviețuire forțată. Cei mai bucuroși de această împreunare nefirească sunt Sorin Ovidiu Vîntu (”nașul” PSD) și Dinu Patriciu (”sfătuitorul” PNL). Cei doi spera ca triada să ajungă la putere și astfel să scape de dosarele care le întunecă viitorul. Nu-i vorbă că și liderii noii ”familia”, împreună cu cei din eșalonul I și II, sunt mai mult decît bucuroși, dar cît va dura această grimasă de bucurie? Pînă la prima dispută pentru putere.

De ce o alianță forțată, nefirească? Pentru că cele două partide (PC aproape că nu contează în ecuație dacă nu ar exista un trust de presă care să le facă jocul celor doi pioni importanți), în perioada 2004-2008 s-au ”porcăit” ca la ușa cortului. Nu a existat săptămînî în care liderii PSD să nu arunce cu acuze la adresa PNL și invers. Da, dar atunci partidele erau conduse de personaje vîndute ”diavolului”, ar spune unele voci. Adevărat, dar sfătuitorii din umbră erau aceiași: Vîntu și Patriciu. Aceiași oameni de afaceri au forțat ciuntirea doctrinelor pentru a scoate triada actuală, sau mai bine spus monstrul bicefal (repet, PC contează doar prin prisma trustului de presa, chiar dacă Vîntu controlează și el un trust important de presă).

Dar, să trecem peste perioada amintită și să ajungem în toamna anului 2008. Au uitat, oare, liderii PSD și PNL de declarațiile făcute în timpul campaniei electorale pentru alegerile generale și parlamentare sau imediat după acestea? Au uitat cum ”fruntea” partidelor înfierau acțiunile subversive ale actualilor colegi de alianță în ceea ce privește onestitatea alegerilor sau numărarea voturilor? Au uitat cum se denunțau unul pe celălalt la Biroul Electoral Central sau în presă? Lucruri vechi, de care nu mai vor să știe. S-au schimbat conducerile, s-a schimbat atitudinea față de celălalt, dar ”sfătuitorii” au rămas aceiași. Aceiași care acum au pus la punct planul ”B” (”A” și ”A’ ”, eliminarea președintelui Băsescu, a eșuat). Plan care se dorește a scoate PDL înafara eșichierului politic și a provoca demiterea președintelui înainte de alegerile din 2013. Atît de mare este teama ”sfătuitorilor”, dar și a altor personaje din coaliție, de actualul președinte al țării, dar și de partidul care a dovedit că merită încrederea electoratului. Teama că afacerile oneroase le-ar fi stricate de justiție, teama că ar putea pierde ceea ce au furat în trecut, dar și teama că nu vor mai putea fura în viitor. Pentru că, să fim serioși, triada politică nu și-a propus ajutarea României să depășească criza financiară în care se află, nu și-a propus să ajute populație în vreun fel, și-a propus protejarea propriilor persoane, a apropiaților și a afacerilor acestora. Toate avînd ca punct central teama de Băsescu și de PDL.

Există o vorbă la români: de ceea ce ți-e frică, nu scapi.

Că este vorba despre CET este de la sine înţeles. Că este vorba despre o proastă gestionare a situaţiei CET de către actuala conducere şi de către primarul Nichita iarăşi este de la sine înţeles. Ce nu am înţeles, cel puţin din relatările din presa locală, este de unde a avut CET banii necesari achiziţionării, zilele trecute, de cărbune. Că doar conturile societăţii sunt blocate, unitatea avînd datorii imense către furnizorul de gaze naturale, dar şi către alţi terţi. şi, spun ziarele, CET se pregăteşte pentru o nouă achiziţie de cărbune. De unde oare bani? Singurul care poate da răspunsul corect este edilul Nichita, cel care „păstoreşte” societatea.

De unde sunt banii, domnule Nichita? Ce cont nou are CET despre care nu ştiu creditorii? Sau poate aţi accesat contul personal pentru plata cărbunelui. Atunci de ce nu apare acest cont în declaraţia dumneavoastră de avere?

Situaţia de la CET este una complicată, cu atît mai complicată cu cît doreşte primarul Nichita. Dar încălcarea legislaţiei în vigoare, chiar dacă s-ar motiva acest gest prin grija faţă de populaţia locală, reprezintă un lucru de neadmis.

Domnule Nichita, dacă societatea aflată în subordinea dumneavoastră a avut banii necesari cumpărării de cărbune, de ce nu a făcut plăţile vechi către furnizorii de pînă acum? De ce nu aţi ieşit public să cerşiţi ajutorul cetăţenilor, „un leu pentru CET”? Că doar atît v-a mai rămas de făcut pentru firma amintită. De ce?

Vă solicit public să faceţi cunoscută sursa banilor cu care a fost plătit cărbunele, contul din care au fost viraţi către furnizor şi motivele pentru care nu s-au plătit cu aceşti bani creditorii CET! Demonstraţi ieşenilor că nu vor plăti din buzunarele proprii ingineriile financiare pe care continuaţi să le faceţi.

Astăzi a avut loc loc recepţia lucrărilor la Centrul Expoziţional „Moldova, un proiect în valoare de 8,3 milioane de euro  implementat de Consiliul Judeţean Iaşi în parteneriat cu Consiliul Local Iaşi şi cu sprijin financiar, de 5 milioane de euro, de la Uniunea Europeană prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Cred că acest centru ar trebui să fie inaugurat oficial cu prima etapă a proiectului “Fabricat în Iaşi”, un proiect care poate să scoată în evidenţă din plin atît arhitectura şi valoarea locaţiei, dar mai ales rezultatele agenţilor economici din Iaşi, produsele fabricate în judeţul nostru. Am reuşi în acest fel să aducem la un loc instituţii ale statului şi operatorii din mediul privat, ca un prim semnal de parteneriat şi colaborare la început de 2011.

Toata lumea vorbeşte despre criza financiară, despre creşterea economică negativă a României, despre falimentele societăţilor comerciale. Eu doresc să vă vorbesc despre una din puţinele societăţi la care statul este actionar majoritar şi care, în aceste vremuri tulburi, a demonstrat că se poate obţine profit atunci cînd echipa managerială este cu adevărat una formată din profesionişti: SC Antibiotice Iaşi.

În urmă cu 55 de ani, societatea îşi deschidea pentru prima dată porţile. Da, este o societate a cărei baze au fost puse în regimul comunist. Da, este o societate care a fost mîndria sistemului comunist. Dar a reuşit să se adapteze perfect condiţiilor de piaţă din actualul regim democrat. Cîte firme din România au făcut investiţii în diversificarea producţiei, avînd ca acţionar majoritar statul? Cîte firme au reuşit să facă dovada reuşitei în condiţiile concurenţei, avînd statul drept acţionar majoritar?

S-a încercat scoaterea ei de pe piaţă în cadrul unei tentative de privatizare dubioase, menită a distruge ceea ce s-a realizat la Iaşi. Cu toate aceste încercări firma a rămas în continuare una de referinţă în domeniul produselor farmaceutice.

Totul a fost posibil datorită echipei manageriale care a ţinut să demonstreze că, atunci când faci totul cu dăruire ţi professionalism, nimic nu este imposibil.

La ceas aniversar pentru Antibiotice SA Iaşi doresc să le urez tuturor celor care muncesc în această companie un călduros “La multi ani” şi la cît mai multe produse! Puteţi rămîne în frunte, aveţi toate atuu-rile, dovediţi în continuare că sînteţi cei mai buni.

Când Gheorghe Nichita pleacă în vacanţă, prăvălia lui se închide. Aşa ar fi poate normal dacă Gheorghe de care vorbim ar fi un biet negustor de provincie şi nu ditamai primarul de Iaşi. Cel care le ştie pe toate! Cel care le hotărăşte pe toate! Iar prăvălia nu ar fi chiar Primăria Iaşului! Dar Nichita a crezut mereu că Iaşul este moştenirea sa eternă, inalienabilă şi indivizibilă. Iată că ambiţiile liderului PSD au crescut. Înainte, rudele sale (prin alianţă!) aveau pretenţii doar asupra Copoului, pe care au încercat să-l transforme în marcă înregistrată. Acum, în anul de graţie 2010, moşia clanului Nichita a devenit întreg Iaşul. Altfel nu s-ar putea explica de ce, în lipsa primarului, în Primărie nimeni nu are voie să mai facă ceva. A plecat Primarul Nichita şi şi-a luat cu el şi pana de semnătură. Nimeni nu are drept de semnătură în primărie până se întoarce primarul. Să ne rugăm aşadar, împreună, ca, pe timpul concediului dragului nostru primar, să nu ne dea Dumnezeu cutremure, inundaţii sau ploi de meteoriţi. Fără Nichita la post, fără inteligenţa şi devotamentul său, Iaşul ar fi distrus în totalitate. Aşa că, îi dorim să se întoarcă sănătos.

O spun de la început. Sunt împotriva mişcorării pensiilor care şi aşa sunt mici la marea majoritate a pensionarilor, a veniturilor din sistemul medical, cele ale cadrelor didactice şi a alocaţiilor pentru copii. Dimpotrivă, am militat întotdeauna, prin ceea ce am făcut în Parlament, dar şi prin proiectele mele din teritoriu, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale bătrânilor, ale copiilor, precum şi pentru ameliorarea condiţiilor de muncă ale celor care au grijă de sănătatea noastră. În toate cele trei cazuri vorbim de VIAŢĂ. De viaţa celor de dinaintea noastră, de viaţa celor de după noi şi, bineînţeles, de viaţa noastră. Şi ce poate fi mai important pe lumea asta decât VIAŢA?

Criza economică poate fi depăşită punându-i la plată pe cei care au greşit. Pe cei care umflă preţurile. Pe cei care au minţit. Pe cei care fură. Sunt o mulţime. În toate partidele şi în toate păturile sociale. Dar nu vă legaţi de cei care sunt tot timpul alături de noi! Viaţa este frumoasă doar când ştim să o preţuim!

Era singura soluţie! Reducerea cheltuielilor bugetare poate salva societatea românească de la dezastru. Toţi economiştii pricepuţi sunt de acord: măsurile anunţate de preşedintele Traian Băsescu sunt foarte dureroase dar corecte. Şi mediul de afaceri a salutat setul de măsuri care poate revigora economia naţională.

Pe de altă parte, au recunoscut-o, cu voce domoală, şi liderii sindicali: aparatul bugetar este suprapopulat  şi consumă prea multe resurse, blocând dezvoltarea României.

Într-o societate normală, se plăteşte întotdeauna eficienţa. În România, ori de cîte ori sunt semnalate grave neregularităţi într-un domeniu oarecare, problemele sunt puse pe seama salariilor foarte mici ale românilor. Dar, între 2005-2008, România a înregistrat printre cele mai mari creşteri salariale din întreagă lume! Şi totuşi eficienţa a continuat să scadă. Iar sindicatele au ieşit în stradă cerând salarii şi mai mari! Acum plătim lipsa de realism. Am luat prea mult de la stat şi am dat prea puţin înapoi! Dacă vrem să avem viitor, e timpul să ne schimbăm si să devenim eficienţi. În toate domeniile. Inclusiv în politică!