Impreuna cu mai multe organizatii nonguvernamentale si cu Confederatia Nationala Sindicala Cartel Alfa, am cerut Primariei Municipiului Iasi sa ne prezinte structura de formare a pretului de cost pentru gigacaloria produsa la Iasi. Consider ca demersul este unul de bun augur si vine in primul rand in ajutorul iesenilor racordati la sistemul de termoficare. In acest mod, oamenii vor putea intelege mai usor ce inseamna producerea unei gigacalorii si vor putea vedea exact pe ce se duc banii lor in lunile de iarna.

Aceste clarificari sunt necesare in conditiile in care subiectul pretului gigacaloriei atinge sute de mii de ieseni, care, de cele mai multe ori platesc sume considerabile fara sa stie de ce si in mod constant ajung sa blameze municipalitatea sau pe cei aflati la conducerea CET pentru facturile lunare, considerate de cei mai multi usturatoare.

Raspunsul la aceasta cerere va fi dovada managementului transparent al Primariei Iasi si poate fi interpretat ca un semn de buna credinta si respect din partea municipalitatii in fata iesenilor. Poate ca in acest mod, oamenii vor intelege mai usor eforturile care se fac in vederea asigurarii unor conditii decente pe timpul iernii de catre primarie. De cele mai multe ori, si asa cum primarul ne-a invatat dese ori, este usor sa arati cu degetul catre alte primarii din tara si sa spui ca acolo pretul gigacaloriei este mai scazut, dar fara sa cunosti sau sa fie prezentate, costurile aflate in spatele producerii acesteia. Ca sa nu cadem in aceasi capcana, cred ca solutia potrivita trebuie sa vina din partea municipalitatii, care sa prezinte, in detaliu, tot ceea ce inseamna producerea unei gigacalorii. In aceste conditii, poate va fi mai usor si pentru ieseni sa plateasca facturile de peste iarna.

Nu in ultimul rand, mentionez faptul ca aceste demersuri nu au fost facute doar catre Primaria Iasi. Am inaintat aceasi cerere catre mai multe primarii din tara, pentru a putea compara si vedea negru pe alb posibilele diferente.

Concluziile le vom trage cu totii dupa ce vom primi raspunsurile necesare.

Administraţia lui Gheorghe Nichita a pus cruce societăţilor aflate în subordinea primăriei. Din momentul în care acesta a devenit primar şi până în prezent, nu a fost unitate care să nu se fi aflat cu un picior în groapă, măcar o data. Din păcate, de pe urma ineficienţei şi a intereselor acestuia, nu au avut de pierdut decât ieşenii. Cobaii lui Nichita au avut de suportat ierni fără căldură, veri fără apa caldă, mijloace de transport în comun aflate la limită casării şi cratere în plină stradă.
Cel mai răsunător dezastru năşit de primarul Nichita este CET Iaşi SA. Peste 50 de mii de ieşeni au rămas în acest an fără apa caldă, pentru că acesta nu a fost în stare să pună în aplicare un plan viabil de redresare al Centralei de Termoficare. Din momentul în care Nichita a preluat administraţia locală, CET SA a început să meargă în pierdere. Acest lucru este demonstrat cu uşurinţă de către cifrele prezentate în bilanţurile contabile ale societăţii, depuse la Ministerul Finanţelor.
În 2004, an în care Gheorghe Nichita a devenit primar, CET Iaşi SA înregistra profit şi avea un număr de circa 1.700 de salariaţi. Numai după un an de mandat societatea a trecut pe minus, înregistrând o pierdere de peste 34 milioane lei. Tot în scădere a fost şi numărul salariaţilor, de la 1.712 la 1.644. Din acest an, 2005, CET Iaşi SA a început să acumuleze datorii astronomice iar pierderile să fie din ce în ce mai mari.
Singurul an în care CET a dat semne de revigorare a fost 2007, an premergător alegerilor locale. Datoriile şi pierderile s-au diminuat, ajungând la cel mai mic nivel raportat de CET din 2004 până în prezent. Acesta a fost apogeul administraţiei Nichita. 6 milioane lei pierderi şi 214 milioane lei datorii. Mai apoi a urmat dezastrul.
Sfârşitul anului 2008 a arătat că CET Iaşi a bătut toate recordurile negative, atingând datorii de aproape 400 milioane lei şi pierderi de peste 117 milioane. 2009 a urmat acelaşi trend, CET Iaşi clasându-se pe primele locuri în topul Centralelor de Termoficare cu cele mai mari datorii din ţara.
În momentul de faţă, situaţia este critică. De la începutul săptămânii, ieşenii au rămas fără apa caldă, iar primarul nu da semne că situaţia ar putea fi remediată prea curând. Şefii CET trebuie să achite urgent peste 4,3 milioane de lei deşi au conturile blocate de către instituţiile statului.
Ce se poate constată cu uşurinţă, din 2004 şi până în prezent, este că primarul nu a făcut altceva decât să adâncească prăpastia de la CET Iaşi SA. Acesta a avut la dispoziţie mai bine de şapte ani de zile să remedieze problema. Nu a făcut nimic. Din momentul în care a devenit primar, la CET Iaşi s-a discutat doar în termeni de pierderi, datorii şi credite. De atât a fost în stare Gheorghe Nichita.